În acest moment putem spune, fără teama de a greşi, adio Nabucco! Unul dintre cele mai importante proiecte în care România era angajată cu mari speranţe a eşuat lamentabil. Oficialii români şi cei europeni s-au văzut obligaţi să-şi recunoască neputinţa şi incompetenţa în războiul pentru resurse energetice mai ieftine, în care jocurile s-au făcut la nivel politic.

România îşi ia adio de la investiţiile de peste un miliard de euro cheltuiţi în faza pregătitoare a proiectului Nabucco prin construcţia conductei cu o lungime de 1.330 de kilometri din care 475 pe teritoriul nostru. Dar nu este pentru România singura pierdere a eşecului gazoductului, ei adăugându-i-se ratarea şansei de aprovizionare cu gaze mai ieftine din Marea Caspică, ce echivalează cu condamnarea de a rămâne încă mulţi ani în dependenţă de gazele ruseşti. Aceasta în condiţiile în care ţara noastră plăteşte pe ele cel mai mare preţ din Uniunea Europeană. Apoi, singurele alternative pentru independenţa naţională energetică – gazele de şist şi cele din Marea Neagră – nu pot fi, potrivit oficialilor români, valorificate mai devreme de 2020. În sfârşit, există riscuri majore ca celălalt proiect comun cu Azerbaidjanul, AGRI, proiect de transport al gazelor din Marea Caspică în România, în valoare de 4,5 miliarde de euro, să fie abandonat. Trebuie spus că ruşii au pus în permanenţă beţe în roate gazoductului Nabucco încercând să ne momească şi pe noi cu proiectul lor South Stream care nu ne-a convenit din mai multe motive. Iar cel esenţial a fost colaborarea la nivel înalt între România şi Rusia. Dacă germanii, francezii, chiar şi bulgarii au ştiut să-l păstreze ca aliat pe acest segment pe ţarul Putin, legătura Cotroceniului cu Kremlinul a rămas distantă. Pentru România faptul că Nabucco a murit este deosebit de grav pentru că, aşa cum a negociat cu FMI şi Comisia Europeană, ţara noastră se află în proc