La circa zece luni după ce a triumfat în proba de puşcă cu aer comprimat 10 metri, la Jocurile Olimpice de la Londra, focşăneanul Alin Moldoveanu (30 de ani) îşi duce viaţa după aceleaşi tipare ca şi înainte. Meticulos precum un farmacist care nu are voie să greşească reţeta, sportivul născut la Focşani îşi petrece majoritatea timpului în poligonul ”Iosif Sârbu” din Băneasa, fie la antrenamente, fie în competiţie.

Cu un calm de invidiat, campionul pătrunde în „sala de 10 metri” - numele îi vine de la distanţa ce îl separă pe trăgător de ţintă -, îşi îmbracă echipamentul a cărui greutate variază în funcţie de talia sportivului (ar avea cam 8 kilograme în acest caz). Apoi îşi scoate puşca din cutia metalică, îşi potriveşte stativul pe care o reazemă, între focuri, şi face ultimele reglaje la ea. Totul se desfăşoară într-o linişte de catedrală. Ceea ce nu-i deloc surprinzător, în tirul sportiv doar impactul proiectilului cu ţinta făcând ceva zgomot. Colegii de la IlfovSport i-au făcut o vizită sportivului. Iată ce a ieşit.

Evită să facă gesturi necontrolate

Alin Moldoveanu face parte dintr-un club select. Este unul dintre cei şase practicanţi ai tirului sportiv campioni olimpici, respectiv unul dintre cei 88 de români care au câştigat medalia de aur la JO. Cu toate acestea, atunci când îl priveşti nu observi nimic din gesturile pe care le vezi la performeri din alte discipline mult mai expuse atenţiei opiniei publice. Nu strânge din pumn când loveşte ţinta, în centrul ei.

Nu urlă şi nu-şi scoate tricoul după o victorie – nici nu ar avea cum să-l scoată, între noi fie vorba, echipamentul fiind destul de rigid, iar însăşi deplasarea cu el se face greoi. Nu! Moldoveanu loveşte ţinta, foc după foc, iar în tot acest răstimp face mereu aceleaşi mişcări calculate, studiate cu atenţie. Îşi fixează arma în umăr, roteşte braţul de sprijin