Motto: ”I will face my fear.I will permit it to pass over me and through me. And when it has gone past, I will turn the inner eye to see its path.Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain.” (Frank Herbert)

Frica este un sentiment universal – ea este prezentă în noi toți și face parte din ADN-ul nostru. În lumea executivilor, frica acționează ca o alertă, ca un senzor care ne atenționează că suntem pe un drum în care există pericole, provocări și riscuri. Ea se află în noi, dar nu ne definește – cred că aici e necesar să lucrăm cu noi înșine pentru a înțelege că, deși se confundă de multe ori cu noi, ea nu ne reprezintă. Cum putem atunci să controlăm frica, mai ales atunci când sunt în joc decizii de business, responsabilități foarte mari și presiuni venite din toate părțile?

Cred că oamenii se pot ajuta de frică și o pot transforma într-un aspect pozitiv atunci când își dau seama că au nevoie de mai multă pregătire pentru lucrul în prezența căruia simt frica. Frica este ca un radar – dacă o simțim, înseamnă că ea ne indică faptul că există ceva pentru care e necesar să ne pregătim mai mult sau pe care să îl îmbunătățim la noi înșine. În varianta ei constructiva, frica poate să însemne evoluție și performanță; în varianta ei distructiva, ea poate să ducă la blocaj, la imposibilitatea de a lua decizii și de a avansa. Depinde și de noi cum alegem să ne uităm la ea și să o folosim în favoarea noastră.

Fricile fiecăruia au o față particulară, totuși, cei mai mulți dintre executivi se tem că nu vor putea face față, că nu se vor ridica la nivelul așteptărilor și că nu vor fi suficient de buni – atenție, suficient de buni în raport cu propriile standarde, în primul rând, și abia apoi în raport cu alții. Am lucrat la un moment dat cu un executiv care, după ce a fost promovat pe o poziție globală și a început să lucreze la acela