E inundație mare-n Cernavodă. A plouat iarăși. Gheorghe Hânsă este primarul Cernavodei.
Reporter: V-ați făcut mai mici?
Gheorghe Hânsă: Mai mici?
Rep.: Ați intrat la apă.
G.H.: Noi operăm cu utilaje, domnule, noi operăm în zonele inundate cu performanțe, nu ne putem juca. Este destinul orașului în joc și este păcat să ne jucăm cu apa. Nu, noi sîntem pe poziții, de alaltăieri n-am închis ochii, stăm aici și acționăm cu toate forțele noastre umane și materiale. Nu putem să ne jucăm cu apa, este pericol mare.
Rep.: Dar de ce vă temeți?
G.H.: Apa asta multă distruge munca oamenilor, distruge șoselele, inundă casele, este prăpăd, dacă nu stai cu ochii și atenția pe apă.
Rep.: A dat-o Dumnezeu.
G.H.: A dat-o, dar prea multă. Să se oprească, să se potolească. Am luat apă! Vai de capul nostru! Și Dumnezeu nu ne poate ajuta mai mult decît ne ajutăm singuri.
Rep.: Adică?
G.H.: Bugetul Primăriei nu permite să investești mult în utilaje de deszăpezire sau mult în cele contra inundației, și atunci, cînd vine o calamitate de-asta, nu știi ce să faci. Ce să faci? Că dacă am ști că vin zăpezi, am investi în zăpezi, dacă vin inundații, știm cu ce să le întîmpinăm. Este greu de înțeles natura, dar mai grav este că noi nu știm încă să ne descurcăm în fața ei. Oamenii spun, cînd este frumos afară: dați-ne ajutoare, faceți șosele, să fie frumos la noi în oraș. Înțeleg, dar cînd vine calamitatea, de ce, primare, n-ai luat aia, ailaltă? Cum să te împarți, cu un buget absolut nesemnificativ? Nu știi de ce să tragi mai întîi. Dumnezeu nu face bugete, noi le facem. Poate ar trebui să vorbim cu Dumnealui să ne spună cum să împărțim bugetul cu un an înainte. Cam asta este. La București este simplu. N-aveți inundații de-astea. Se umple un pasaj și urlă Capitala, dar la noi, singuri trebuie să ieșim din necaz.
E inundaț
