Pe iarba din Chiajna un tânăr blond şi subţirel face stretching. E Nichi Mitea, 28 de ani, care acum opt ani ne scotea din rahat cu echipa naţională în Macedonia, marcând două goluri în câteva minute şi scăpându-ne de o mare ruşine.

Ultima imagine cu el e tot marcând, culmea, chiar în poarta lui Dinamo. Era finalul unui meci fără istoric, în care Petrolul, echipa lui Mitea, era condusă cu 5-0. A intrat fostul internaţional, a dat gol uşor, de aproape, ca la antrenament şi a ştampilat astfel singura sa apariţie din acel campionat în tricoul ploieştean. Un meci, un gol. Adică o eficienţă remarcabilă. Urmată de o pauză de vreo cinci sute de zile.

Acum Chiajna încearcă să resusciteze acest băiat care de vreo şase-şapte ani e mai mereu în tabloide şi mai deloc în ziarele de sport. Să fi fost 2008 când l-am întâlnit la Amstedrdam. Ajax îl dăduse la echipa a doua şi dădea semne c-ar cam vrea să scape de el, deşi îi plătea la zi contractul de peste un million de euro pe an. Antrenor la echipa a doua era marele Aaron Winter, jenat în prezenţa reportofonului când a fost rugat să vorbească despre elevul său român. N-a zis nimic de rău, dar părea sincer bucuros când s-a schimbat subiectul.

Acum, Chiajna, într-un fel, îl ia sub arme pe fostul campion al Olandei cu Ajax. Pe de altă parte recrutează un doar un fost ostaş brav. Nichi nu mai e demult fotbalist activ, ci cu totul altceva. Star, megastar, personaj de bârfă, dar în nici un caz fotbalist. Fotbaliştii sunt cei care se antrenează zilnic, merg în cantonamente şi aşteaptă cu înfrigurare meciul următor. Şi, bineînţeles, salariul şi prima de joc.

Cel mai îndreptăţit să vorbească despre Mitea e chiar Ionuţ Chirilă. Nu neapărat în calitate de antrenor al Chiajnei, cât mai ales de îndrumător al lui Nichi de la copii şi juniori încoace. Puţin rotunjit de la ultimele sale