Cele mai bune licee din Timişoara au dat absolvenţi în sferele înalte ale societăţii, iar generaţiile următoare promit la fel de mult, în ciuda problemelor sistemului de învăţământ.
Simona Croitoriu a absolvit Liceul „C. D. Loga” în 1984 şi îşi aminteşte şi acum de impresia pe care şcoala a lăsat-o asupra sa. Fosta elevă de la „Loga” este membră a Baroului Timiş din 1996 şi a studiat la această şcoală între 1980 şi 1984. „Primul lucru care-mi vine în minte când mă gândesc la liceu este tinereţea şi o stare de fericire absolută. Eu sunt nostalgică de felul meu, nu ştiu dacă a fost neapărat cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele, dar cu siguranţă cea mai senină. Eram fericită, mă simţeam ocrotită, valorizată. Acolo am avut sentimentul că sunt unde trebuie. Mi-am iubit mult colegii, noi am avut întâlnirea de 20 de ani în 2004, iar eu am plâns, nu mă puteam opri”, şi-a amintit Simona Croitoriu.
Aceasta a ajuns la „Loga”... din prietenie. „Eu vroiam să ajung la filologie-istorie, însă aveam o bună prietenă, colegă de bancă în şcoala generală. Ea spunea că merge la «Loga», pentru că îi plăcea matematica. Eu eram o elevă bună la matematică, dar nu excepţională, şi m-am dus la Loga, în ideea că după liceu voi face ce vreau, este o şcoală care îţi dă opţiuni mai largi. N-am receptat liceul ca fiind ceva opresiv, am avut norocul unor profesori excepţionali, o parte dintre ei, care ne-au tratat cu respect”, a povestit avocata.
„Totuşi, pentru un absolvent de mate-fizică opţiunile erau mai restrânse la vremea respectivă, era ori Medicină ori Politehnica, aşa se punea problema. Dar eu n-am ştiut asta, la 14 ani, când intri în liceu, nu ştii astfel de lucruri. Părinţii mei aveau totală încredere în mine, m-au lăsat să fac ce vreau, şi astfel m-am trezit într-o clasă de geniali. Colegii rezolvau probeleme în câteva secunde, întorceau paginile mai re
