Prinşi cu chixo-comicele ministeriabililor de la Palatul Victoria Capitalismului de Stat, aproape că uitaserăm de flotantul cotrocean, un demn urmaş al lui Moş Nichifor Coţcariul, care, înconjurat de o ceată de artuditu şi trisipio (cum ar zice un fost, cel cu ză dacs cam from ză tracs) pe post de consilieri planetari, se tot bagă în seamă prin galaxie fără să-l întrebe nimeni cât e ceasul ciordit sau data stelară. Ziceam de roboţi, pentru că niciun om normal la cap n-ar intra în slujba ăstuia, care a transformat palatul primit spre folosinţă în Death Star şi la care consilierii au doar două obligaţii în fişa postului: să-i ciugulească praf de puşcă din palmă şi să-l aplaude zilnic in situ şi in târgu.

Aflând de la „Viaţa satului” că a început secerişul, preşedintele nostru, după nouă ani de activităţi urbane şi suburbane, a pus de un pact pentru agricultura ruralilor, o chestie chiar comică având în vedere că el este specializat doar în flote, regi ai asfaltului, băieţi deştepţi şi pitici proşti, capitole la care, trebuie să recunoaştem, a avut reuşite de neuitat. Dar să treci de la oiro şi ghiuluri la barabule şi păpuşoi e un pas uriaş, care ne obligă să-i acordăm, fără dubii, titlul de Mister Tupeu 2013.

Cum ceata lui s-a lansat cu aplomb şi teve pe orbita babelor cu sapa pe umăr şi a moşilor cu vaca pe şanţ – cetăţeni cu drept de vot, bineînţeles –, nu puteai să nu urmăreşti cu interes exotica iniţiativă a vaporeanului. Apogeul s-a consumat în bârlogul propriu, unde căpitanul a avut parte de un papagal care a meritat toată cheltuiala: actualul ministru al agriculturii, de fapt un piţigoi antenian, care băga la înaintare cifre şi socoteli agrariene de parcă pe mahmurul jupân al stabilimentului l-ar fi interesat aşa ceva. Bineînţeles că pomponelul agricol cu voce catifelată ca mătasea porumbului a luat vreo două şuturi mai jos de gârlici, de faţă cu