Dacă eşti un patriot adevărat şi te afli la frâiele ţării, pui obligatoriu interesul naţional deasupra celui personal. Dacă mai eşti şi competent, aşa cum de fapt trebuie să fii într-o ţară cu pretenţii la emancipare, atunci aplici în practică toate tehnicile de negociere pe care le-ai învăţat, când vin momente cruciale pentru patria ta.

Aşa au procedat oficialii din Cehia, când s-a făcut sorocul ca ţara lor să fie integrată în marea familie europeană. Cum ştim, în familia europeană există şi rude sărace, dar şi rude tratate preferenţial.

Ştiind asta, guvernanţii Cehiei n-au făcut-o pe flataţii, n-au apărut la televiziuni să se bată cu pumnul în piept, n-au dat drumul la grătarele pentru mici şi la muzica populară, ca ăştia ai noştri cu creierele lor de pichere. Şi-au aprins o ţigară, au suflat fumul spre tavan şi au zis „dragă tanti Europa, săru’ mâna, cu părere de rău, dar foarte tare nu ne interesează integrarea cu matale”.

Fiindcă oficialii europeni au căscat ochii cât roata de tractor şi s-au schimbat la faţă arătând că au nevoie de săruri ca să-şi revină, reprezentanţii Cehiei şi-au exprimat pretenţiile. „Totuşi, dacă insistaţi, atunci declaraţi regiunea Moravia zonă defavorizată. Cu tot ce se înţelege prin asta.”

Neavând încotro, tanti Europa a declarat Moravia zonă defavorizată. Cu toate facilităţile fiscale care se subînţeleg. Rezultatul? O grămadă de firme internaţionale cu putere financiară, începând cu colosul IBM, s-au grăbit să-şi aşeze sediile acolo. Cu beneficii însemnate pentru populaţia din Moravia, pentru populaţia din Cehia.

Şi-acuma, vorbind cinstit, că tot nu ne aude nimeni: parcă ăştia ai noştri nu ar fi putut cere statut de zonă defavorizată pentru Moldova, care umblă nemâncată şi cu iţarii rupţi în cur? Ba da, ar fi putut cere. Dar de ce să ceară, când pe ei nu-i duce mintea decât la interesul personal. Portofelu