- Social - nr. 130 / 5 Iulie, 2013 Stratul limbii romane (VIII) Demonstrativ –a, demonstrativie, adj. 1(…), 2(…), 3(in sintagme). Pronume demonstrativ – pronume care arata locul in timp sau in spatiu al unui obiect fata de vorbitor Adjectiv demonstrativ – adjectiv care arata departare sau apropierea unui obiect. Exista multe asemanari intre formele pronumelui demonstrativ folosit in limba romana contemporana si cele din limba latina! Din pronumele iste (m), ista (f.) provin formele acesta, aceasta (desigur ca, in declinare, formele se schimba nu numai dupa gen, ci si dupa numar si caz). In Istoria Limbii Romane (1969), coordonator Al. Rosetti, sunt amintite variante fonetice (forme arhaice si regionale): aistm, istu, aiasta etc. (in lat. natio ista in traducere: acest popor – aceasta natiune). In evolutia formelor demonstrative (atat de apropiere cat si de departare) se aminte ste de a fi protetic: tip de sunet adaugat la inceputul unui cuvant, fara a-i schimba intelesul. Din fr. prothetique. Theodor Hristea considera formele scurte (asta, asta) dar si pe cele de departare (acela, aia), despre care vom aminti intr-o alta tableta ca forme populare. (Sinteze…. P. 231). Mioara Avram in Gramatica pentru toti (Acad. 1986) e de alta parere: folosirea formelor asta, asta este specifica exprimarii orale "inclusiv a vorbitorilor limbii literare” (op. cit. p. 135). Autoarea mai mentioneaza ca in unele constructii: Asta e! Acesta om!, Acesta e el, Am trait sa o vad si pe asta (si una ca asta), pronumele demonstrativ asta, acesta nu poate fi inlocuit cu forma acesta, aceasta. De fapt, trebuie sa recunoastem ca in conversatie, formele mentionate in expresiile amintite sunt mai frecvente. Ca adjective antepuse inaintea unor substantive nearticulate, se folosesc fara – a (un a numit in unele studii de specialitate: epentetetic); cand sunt postpuse, adjectivele pronominale demonst