E vară. E cald. Fierbinţeala ne goneşte din bibliotecă. A început vacanţa, au venit concediile, s-a pus în mişcare leneveala. Lectura trece pe planul doi, odihna, visele şi călătoriile îşi fac de cap. Lumea fuge pe unde apucă, precum strigau, tînjind, surorile lui Cehov: „La Moscova, la Moscova!“. Unde e fericirea, unde să găsim aponia (absenţa durerii) sau ataraxia (liniştea sufletească), cînd pînă şi Putin a divorţat? Unde să fugi de tine însuţi? Nu toată lumea se poate delecta la soare cu jurnalul Ninei Berberova sau printre nori cu Wagnerul lui Thomas Mann. Vine şi Festivalul Enescu, melomanii freamătă, „La ce ţi-ai luat bilete?“, va reîncepe acest delir muzical. Vine Radu Lupu, Murray Perahia, Wiener Philarmoniker, ce de nume, wow! Şi totuşi. Festivalurile trec, cărţile rămîn. Sînt cărţi care ne îndeamnă la alt tip de lectură. Mai pe îndelete. Cu pauze de meditaţie, cu respiraţia mai lentă, uneori cu oftaturi, alteori cu dat din cap, cu participare directă, cum ar veni, emotionally involved, adică. Şi nu sînt puţine astfel de cărţi. Necesare, aş zice, dacă nu aş fi convinsă că am ajuns în punctul în care strict necesare au rămas doar aerul, apa, pîinea cea de toate zilele. Şi cerul. Asta ca să rămînem doar în zona realităţii imediate. Dar sînt şi cărţi care ne obligă la meditaţie. Care ne îndeamnă la fel de fel de ocolişuri, glose, paranteze, aşa, de dragul lecturii. Din această categorie de cărţi am selectat cîteva dintre ultimele apariţii editoriale. - Un prim volum pe care mi-aş permite să-l recomand cititorilor ar fi cel de Eseuri alese, apărut anul acesta la Editura Humanitas, în seria de autor dedicată lui T.S. Eliot şi cuprinzînd douăzeci de texte traduse în anii ’70 de Petru Creţia şi alte opt traduse mai recent de universitarul clujean Virgil Stanciu. Prefaţa („Cel mai influent critic literar al modernităţii noastre“), un studiu dens şi comprehens