BUJORUL - vraciul zeilor

Legenda spune că, în urmă cu mii de ani, în cetatea Epidaurus s-a născut un zeu hărăzit să guverneze tai­nele medicinii. Îl chema Esculap, era fiul lui Apollo, zeul luminii, şi a fost înzestrat cu puterea magică de tămăduire. Im­pre­sio­nat de soarta oamenilor care mureau la voia întâm­plă­rii, se­ceraţi de boli, zeul îşi puse toa­tă ştiinţa şi pute­rile în slujba lor. Şi astfel, cetatea Epidaurus de­veni "ce­tatea vin­decărilor", căci numai aici Esculap împărţea oa­me­nilor harul divin al tămă­dui­rii. For­ţele sale erau atât de mari, în­cât zeul pu­tea lecui fiece sufe­rinţă şi chiar ridica morţii din mor­mânt. Şi, în bună­ta­tea sa, zeul a hotărât nu doar să tămă­du­iască tru­pu­­rile be­tegite ale oame­nilor, ci şi să le împăr­tă­şească din tai­nele medi­cinii. În ju­rul său s-au strâns sute de dis­cipoli care se stră­duiau din răs­puteri să în­veţe această ştiinţă ma­gică a tratării boli­lor, a ocro­tirii şi re­sta­bilirii să­nătăţii. Dintre toţi, Pa­eon, un muritor de rând, s-a dovedit atât de des­toi­nic, încât, în scurt timp, ajunse să îşi depăşească maestrul. Faima lui devenise atât de mare, încât oamenii nu mai apelau la Esculap, ci la învăţăcelul acestuia. Şi, într-o bună zi, însuşi Hades şi Ares, zei ai Olimpului, răniţi în luptă, s-au îndreptat către Paeon, cerându-i să le oblojească trupurile schilodite. Paeon a smuls din grădina sa câte­va fire de bujor şi a preparat din frumoasa plantă or­namentală un leac tămăduitor cu care le-a spălat ră­ni­le, vin­decându-i. Aflând toate acestea, Esculap, ros de invi­die, s-a mâniat cumplit şi a hotărât că tre­buie să îl omoare, otrăvindu-l. Însă Zeus, stăpânul suprem al oa­menilor şi al celorlalţi zei, a aflat de pla­nurile za­vist­ni­cului Esculap şi a intervenit. Dar sin­gura cale de a-l salva a fost să îl transforme într-o floa­re. Aceeaşi floa­re cu care Paeon îi tămăduise