Anul trecut, subiectele la examenul de capacitate au fost prea grele, iar anul acesta, cică, prea uşoare. În comparaţie cu ce? Până la urmă, ce ne propunem cu aceste examene? O triere, spun unii. Numai că această triere e deficitară.

Selecţia liceului pe baza acestui examen “nivelator” încurajează pe mai departe tipul de învăţământ care pune accent pe memorare-redare şi nicidecum pe aptitudinile copilului. Refuz orice polemică având argumente de genul “copiii de astăzi sunt nişte pierde-vară, nu ştiu nimic, pe vremea noastră se făcea carte”.

Actualul sistem de învăţământ continuă să aibă un curriculum greoi, o programă care nu dă timp nici elevului, nici profesorului să fixeze cunoştinţele, şcoala devine un slalom printre materii, profesorul este obligat să bifeze programa, îngropat în birocraţie. Actuala programă este descurajantă. O spun şi profesorii, şi elevii, şi părinţii. Nu aleg aici, ca exemplu, programul unui copil care a decis că şcoala e „cimitirul tinereţii” lui. Marele păcat e faptul că aceşti copii nu au la îndemână şcolile profesionale, unde pot învăţa o meserie. Şi, astfel, ajung în tot felul de licee, unde se abandonează chiulului. Iau ca exemplu programul unui copil de clasa a VI-a, care se pregăteşte pentru unul dintre cele mai bune licee din oraş. Termină cursurile în fiecare zi la ora 14. Că îi place sau nu – doar de asta suntem părinţi, să ne gândim la binele lor, pe care ei acum nu şi-l pot gestiona, nu-i aşa – e înscris într-un program privat after school, unde continuă pregătirea la matematică, limba şi literatura română, engleză şi încă o limbă străină. După acest tur de forţă, vine acasă, unde continuă să îşi facă temele pentru celelalte discipline. Fără acest ajutor, cu ceea ce se întâmplă în 45 de minute de curs – în cel mai bun caz -, nu ar termina cu o notă generală foarte bună, esenţială pentru media care stă la baza sel