- Social - nr. 130 / 5 Iulie, 2013 Structura administrativ-teritoriala a Romaniei prezinta o serie de diferentieri in istoria sa, de la cnezate si voievodate la judete, raioane, plase, regiuni pana la discutabilele regiuni de dezvoltare ce se preconizeaza in zilele noastre (7+1 regiuni) in scopul descentralizarii, atragerii de fonduri europene si dezvoltare zonala. Judetele, ca forma de impartire teritoriala, au o veche traditie in tara noastra si au fost create pentru prima oara in Tara Romaneasca in sec. XIII-lea, pe vremea lui Basarab I. Ca forma de organizare teritoriala, judetele (cu denumirea de la jude – conducatorul lor) au tinut cont de urmatoarele criterii: geografice, economice, demografice (populatia), traditii culturale, apropierea de orasele resedinta. Aceste forme de organizare au existat si in perioada istorica a Romaniei Mari, cand Romania poseda pe langa tinuturile istorice actuale: Muntenia, Moldova, Banatul, Oltenia, Crisana, Maramuresul, Transilvania, Dobrogea si Basarabia, Bucovina, Tinutul Hertei si Cadrilaterul – reaparute din maimarile regiuni create in perioada comunista, intr-o Romanie mai mica, dar mai dodoloata. Plasele erau subunitati ale fostelor judete din perioada antecomunista ce cuprindeau cateva comune cu satele si catunele apartinatoare, care aveau capitale mici orasele. Raioanele erau subdiviziuni ale regiunilor comuniste ce cuprindeau comune si sate, cu resedinta in mici orase. Cu orice impartire administrativa ramaneau sate si catune marginale si marginizate, locuri unde nu s-a intamplat nimic, subdezvoltate, izolate de lume, fara sosele si drumuri normale, fara asistenta medicala, cu o civilizatie ancestrala. Pastrand sloganul: cine imparte parte isi face, fondurile erau dirijate spre centru, iar la periferie batea vantul Turzii. Perioada comunista a creat unele regiuni care nu au tinut cont de interesele unei dezvoltari armo