Salut, tu nu mă cunoşti pe mine, dar eu te ştiu pe tine. Porţi espadrile, ochelari fără lentile şi o sacoşă, pe care o agăţi de scaunele de la Atelier Mecanic, La Copac, Fabrica, Verona şi Papiota, în timp ce vorbeşti înflăcărat despre Petre Ţuţea, Steve Jobs, gazele de şist şi ce mult s-a scumpit hummus-ul la Frufru. Acum o lună, pe Calea Victoriei, ai vrut neapărat să mori, aşa că te-ai aruncat în faţa tuturor maşinilor din intersecţie, călărind o bicicletă belgiană de secol XIII. Acum două săptămîni, în Centrul Vechi, ai vrut să mori din nou, de data asta linşat, în timp ce încercai să pedalezi neobservat pe un Pegas printre 50.000 de mii de oameni. Dintr-un motiv oarecare, nu mai ai nici cursiera fabricată de elfi şi nici Pegasul. Poate că Dumnezeul bicicletelor le-a chemat la ceruri. Poate că au fugit de-acasă, sătule să fie abuzate în fiecare zi. Cert este că acum vrei să-ţi iei o bicicletă nou. Acultă-mă pe mine, nu-ţi lua o bicicletă, ia-ţi un cal. De ce să-ţi iei un cal? 1. Caii sînt mai siguri decît bicicletele. Spre deosebire de biciclete, care te urmează orbeşte atunci cînd te arunci ca un dobitoc în faţa maşinilor, fără se semnalizezi, caii au instinct de conservare. Aşadar, chiar dacă tu vrei să mori, calul vrea să trăiască, pentru că el are mînji mici de crescut acasă, aşa că va încerca pe cît posibil să te salveze atunci cînd galopaţi ca doi nebuni frumoşi printre Ticouri şi Loganuri. 2. Caii se fură mai greu decît bicicletele. Poţi şă-ţi priponeşti calul fără griji în faţă la Atelier Mecanic şi să bei un Grolsch. Nu-ţi trebuie nici măcar antifurt. Îţi iei şaua cu tine şi nimeni n-o să-ţi fure calul pentru că piaţa de hoţi de cai din Bucureşti este foarte slab dezvoltată şi, în plus, România n-a abolit niciodată pedeapsa cu moartea pentru hoţii de cai. În cel mai rău caz, dacă cineva chiar îţi fură calul, nu poate fi vorba decît de un alt hipste