- "Resetarea relaţiilor româno-ruse" este una dintre temele care au preocupat intens mass-media în ultimele săp­tămâni. De ce "arde" aşa de tare problema aceasta? Şi de ce este mereu subminată de teamă? De ce este Rusia înţeleasă de către români ca o perma­nen­tă ameninţare? Vorbim despre o stare de spirit sau despre un pericol real?

- Istoria noastră şi a tuturor statelor învecinate cu Rusia îndeamnă la prudenţă şi justifică temerile la adresa acestui stat obişnuit să supună sau, în cel mai bun caz, să controleze statele din jur. Deşi unii invocă argumentul că Rusia ar fi astăzi un stat modern, integrat în comunitatea internaţională, nu trebuie să uităm că ea nu este totuşi un stat democratic: alegerile sunt manipulate grosolan, mass-media sunt strict controlate de Kremlin, adversarilor lui Vladimir Putin li se înscenează procese penale, organizaţiile non-guvernamen­tale cu legături în afara Rusiei sunt obligate să se declare "agenţi străini" şi au făcut deja obiectul unor persecuţii fără echivalent în lumea democratică, iar amestecul Rusiei în statele limitrofe - Georgia, Ucraina etc. nu a ţinut cont de opinia publică internaţională. Iată de ce întreaga comunitate internaţională priveşte Rusia cu aprehensiune.

Desigur, în acest moment, Rusia nu ameninţă fizic Ro­mânia, dar numai pentru că România este membru NATO şi UE. Poate că Rusia nu ne-ar fi invadat militar chiar dacă nu eram membri NATO, dar ar fi creat mult mai uşor grupuri de interese în interiorul ţării pentru a ne aservi faţă de Mos­cova. Opţiunea noastră euro-atlantică ne-a ferit însă de această situaţie, iar parteneriatul strategic cu SUA este asul din mâneca României în relaţia cu Kremlinul. Această opţiune ne-a salvat şi în vara anului trecut, când "Vocea Ru­siei" a dus pe faţă o campanie menită să-l îndepărteze pe preşedintele Băsescu. Din această perspectivă, "resetarea" relaţiilor