Oricât de nepriceput sau de superficial ai fi, nu poți să nu remarci un lucru. În proporție de peste 90%, aceleași subiecte de așa-zis interes general sunt dezbătute sub aceeași formă de către aceiași oameni.

Majoritatea acestor “analize” e tratată cu subiectivismul dat de apartenența la o tabără. Iar acea tabără nu poate fi decât una politică. Automat, și financiară. Deci, una de putere.

La bază nu stă, de când lumea, nimic altceva în afara manipulării.

Subiectivismul celor care analizează sau zăpăcesc publicul cu tot soiul de tabele, grafice și date fără nicio relevanță, dar care sunt prezentate sub forma adevărului absolut, are o formă predilectă. Aceea a exploatării la maximum a factorului emoțional.

Orice raționament cade și este înlăturat spre câștigul emoțiilor puternice, neapărat negative, deși, mai tot timpul, declarativ, se face apel la gândire. Așa cum se face permanent apel la faptul că orice om, fie el de la talpa țării, fie aflat la nivele superioare, contează. O pastilă roz a fericirii, extrem de simplă, cu rezultate garantate.

Pe cât de tare știm că nu contăm în realitate nici cât un fir de nisip în deșert, pe atât de tare ne înverșunăm să demonstrăm contrariul.

S-ar putea pune următoarea întrebare: Ce nu văd analiștii, jurnaliștii și fanii comentariilor politice, dincolo de ceea ce vedem cu toții sau se vrea să vedem?

Totul.

Însă, în acest joc, primii câștigă tocmai prin ceea ce am spus mai sus și, încă o dată, demonstrăm că raționamentele noastre devin nule, în fața celor mai simple principii ale manipulării.

În marea ei parte, presa, ca și cei care gravitează în jurul ei cu statut de analiști și comentatori, “neștiind” prea bine unde să se încadreze, este împărțită în două mari tabere politice. Cei care cred că dețin puterea și cei care vor să obțină această aparență. De ce cred? Pentru că nu este t