În mintea noastră se ascunde o cheie uriaşă către binecuvantare sau una către dezastru, în mintea noastră-i libertatea şi tot în ea şi prin ea pare că ne punem lanţuri grele, în vreme ce continuăn să credem că altcineva ni le-a agăţat de maini şi de picioare. Atunci cand suntem slabi în propria minte şi credem că răul e posibil, că el ne poate învinge, or ne simţim descurajaţi, obosiţi şi neliniştiţi, lumea din jurul nostru poate să ne coboare într-un soi de abis negru în care pierdem şi bruma de putere ce ne ţinea la suprafaţă. ”Dacă te duci, avand oboseala prezentă în minte sau în corp, într-o mulţime de oameni istoviţi, nervoşi, tulburaţi, forţa ta nu e preluată de ei, fiindcă ai prea puţină forţă de transmis. Dar tu absorbi şi, pentru o vreme, faci ca gandurile lor zorite, istovite, să fie parte din tine însuţi. Figurativ vorbind, atunci preiei o greutate. Preluand calitatea gandurilor lor, vei face multe lucruri cum le fac ei şi vei vedea tot ca ei. Vei fi descurajat deşi înainte erai plin de speranţă. Planurile tale de afaceri, care, cand eşti tu însuţi, par să reuşească, vor părea acum imposibile şi iluzorii. Probabil că vei fi indecis şi, în nesocotinţa indeciziei, vei cumpăra ceea ce nu îţi este necesar cu adevărat, vei face un pas greşit în afacere, un pas pe care nu l-ai fi făcut dacă ai fost tu însuţi, gandind tu însuţi şi gandurile innorate nu s-ar fi strans in preajma ta”, spune Prentice Mulford (Scrieri, vol.II; Ed. Leda, 2005) -  unul dintre primii ”căutători” spirituali şi unul dintre cei mai mari cunoscători ai puterilor  ce se ascund în mintea omenească.

Nu-i nici o contradicţie în cele spuse mai sus, între percepţia că noi ne ducem în sus şi tot noi coboram în prăpastie şi asta doar pentru că nu practicăm gandirea conştientă. Asta spunea şi Prentice Mulford; absorbim negativitatea din mediul înconjurător în anumite condiţii, cum ar fi o