Oficializarea datelor rezultate în urma Recensământului efectuat în 2011 relevă, aşa cum ne aşteptam, o serioasă regresie demografică, cu o cauzalitate complexă, explicabilă însă sociologic.
Conexarea acestor rezultate cu Referendumul pentru demiterea Preşedintelui derulat vara trecută, ridică o serioasă problemă de legitimitate a remanenţei în funcţie a lui Traian Băsescu. Deşi decizia Curţii Constituţionale de invalidare a Referendumului a fost asumată circumstanţial, în raport cu datele existente atunci –listele electorale permanente şamd-, ceea ce înseamnă că nu poate fi rejudecată retroactiv.
Mai mult, expandarea Parlamentului la 588 de membrii, dintr-un viciu al legii electorale, compromite sever şi legitimitatea, şi reprezentativitatea şi legalitatea forului legislativ, plasându-l chiar în afara legii. Asta pentru că unele colegii sau circumscripţii au dublă, chiar triplă reprezentare, anulând ceea ce stipulează Constituţia, ca fiind norma de reprezentare egală pentru un senator sau deputat. Pe cale de consecinţă, dacă Parlamentul nu e foarte legal, nici deciziile, hotărârile şi legile emise de acesta nu sunt excesiv de legale. Tot pe cale de consecinţă, Guvernul Ponta, bazat pe o majoritate susţinută de numărul de mandate obţinute de USL şi ceilalţi susţinători, pe o anumită configuraţie a dispersiei politice în Parlament, nu este nici el extrem de legal.
Conexând cele trei elemente, putem concluziona că, paradoxal, în lumina datelor din Recensământ, dacă Preşedintele nu este legitim după Referendumul din vara lui 2012, şi nici Parlamentul rezultat după alegerile din iarna anului trecut nu este foarte legal, atunci nici Guvernul impus de majoritatea Parlamentului, care a depus jurământul în faţa aceluiaşi Preşedinte, nu este cu nimic mai legal! Altfel şi mai scurt spus, România este într-o severă ilegalitate instituţională, pentru că toa
