Stimate doamne, dragi cititoare, măi pițipoancelor!

Imaginați-vă c-ați avut mult, foarte mult noroc în viață. Că v-ați născut într-un tîrgșor sadovenian din Moldova, unde bășina unui greiere de la periferie se-aude pînă-n străfundurile unicei berării din centru. Că apoi ați descins, pe drumul consacrat al sîrmei, la București, direct în dușul unui domn grizonant, cu o profesie incertă, dar capabil să vă urce fesele impecabil bombate pe o scenă a unui festival de film cu vedere la Tele 7 abc. Imaginați-vă că, înamorat pînă peste urechi, acest individ destoinic, tonifiat și uns, probabil, cu toate alifiile sistemului, intenționează să vă arate personal splendorile lumii. Pentru a nota ulterior, într-o carte fără substantive proprii, dar cu multe locuțiuni adverbiale, că tot ceea ce vă interesa, din punct de vedere atît turistic, cît și cultural, era să vizitați mare parte dintre discotecile pămîntului.

Vă provoc să faceți încă un efort teribil de imaginație,

pentru a intra apoi, mental, în atmosfera colorată, dar apăsătoare a unei căsnicii premature, petrecută alături de un soi de cîntăreț original și-nflăcărat ca un grătar țigănesc. Un bărbat în esență mic, dar săltăreț, care obișnuia să vă umfle ritmic ochii – comportament distinctiv al unei etnii vecine cu recurentele migrații de la Animal Planet. Imaginați-vă, mai departe, că după o perioadă de glorie, în care ați ținut, duminică de duminică, familii întregi lipite cu bale de sticla televizorului, ați cunoscut, în fine, consacrarea deplină. Sub forma un alt fel de domn destoinic, care atunci cînd a fost cazul v-a făcut un copil superb, un lănțuleț de magazine, o rezonabilă casă de piatră peste hotare. Finalmente – cîteva reproșuri acceptabile privind un puști cu motocicletă, despre care analiștii spun că v-ar putea fi ceea ce-n limba engleză se cheamă pizza delivery boy.

În fine, imagi