Prin noiembrie – decembrie, anul trecut, publicam aici o cronică altPHel despre volumul de versuri “Singular de pace”, semnat de Mira Voinu, o fătucă din Cimişlia, Republica Moldova, apărut la Ploieşti, pe banii Bibliotecii Judeţene “N. Iorga”, din iniţiativa directorului Nicolae Boaru şi prefaţat (elogios, cum altfel?!) de acesta, care apoi a şi participat la lansarea cărţii, la Chişinău. Deşi am dat atenţie tuturor acestor aspecte, în primul rând, m-a interesat cartea. Ce să spun? O jale! Şi, în acest context, aduceam vorba despre responsabilitate: “deşi director peste nişte oameni de carte şi responsabil de nişte cărţi pentru oameni, Boaru stă prost taman la capitolul carte şi catastrofal la responsabilitate”.
Şi, dacă tot am luat-o pe calea trufiei, hai să mai citez din cronica de anul trecut: “în prefaţa „Doamne, ce potop de lumină” (frumos titlu de prefaţă, nu?!), biata Mira Voinu e dusă cu preşul de editorul ei, care, cu o tandreţe mai mult decât paternă, o alintă: „poeta noastră”. Pentru ca, după doar trei rânduri, să-i mai trântească o duioşie: „Mira noastră”, urmată de „juna noastră stihuitoare”, ceea ce te cam pune pe gânduri, fiindcă nu prea se obişnuieşte ca o poetesă să fie atât de „a noastră” încă de la prima carte prefaţată de “noi”. Dar, fiind un domn eminamente generos, dl Boaru nu numai că nu se sfieşte, dar nici nu se poate abţine de la astfel de intimităţi. Nu că aş fi eu vreun suflet de câine cu inimă de piatră, dar fata merită un tratament mai bărbătesc, adică sincer până la durere: Mira, compunerile tale nu au nimic de-a face cu poezia. N-ai talent!”.
Şi, tot aşa, îi reproşam directorului – editor şi prefaţator Boaru că risipeşte banii publici ai bibliotecii din Ploieşti pe un volum de versuri (scos în două variante, format normal şi format mic) lipsit de valoare literară: “Boaru comite falsul unei prefeţe mincinoase, pe care o
