După înfrângerea categorică de la Stalingrad, situaţia armatei germane era foarte dificilă, capacitatea de luptă a acesteia fiind grav afectată, precum şi moralul soldaţilor germani.

Cu toate acestea, Adolf Hitler şi comandanţii săi militari au reuşit să găsească resurse pentru încă o mare ofensivă pe teritoriul sovietic, menită să schimbe cursul războiului în favoarea Germaniei şi să refacă prestigiul trupelor germane, serios afectat după catastrofa militară de la Stalingrad.

Citeşte şi:

Cele mai importante 10 bătălii de tancuri din istorie

În vara anului 1943, Germania nazistă şi aliaţii săi mai dispuneau încă de resurse considerabile pe Frontul de Est pentru organizarea unei ofensive de proporţii, şi anume de 232 de divizii, dintre care 196 de divizii germane - 26 de tancuri şi motorizate - 15 divizii şi 6 brigăzi finlandeze, 5 divizii şi 2 brigăzi maghiare, 9 divizii româneşti, 2 divizii slovace şi o divizie spaniolă, acestea totalizând peste 5 200 000 oameni, 54 300 de tunuri, 5 850 de tancuri şi autotunuri şi 2 980 de avioane.(2)

Hitler mizează totul pe cartea atacului

Comandamentul german a proiectat o ofensivă majoră în vara anului 1943, ce urma să aibă loc în două etape. Prima etapă purta numele de cod „Citadela” (autorul acestui plan a fost şeful OKH, generalul Kurt Zeitzler) şi propunea să se desfăşoare pe direcţia Orel – Belgorod - Harkov, având ca scop executarea a două lovituri concentrice spre Kursk, pentru a încercui şi distruge forţele sovietice aflate în ieşindul de la Kursk. Operaţiunea „Citadela” fusese programată iniţial să înceapă în prima jumătate a lunii mai, din două motive. Primul se referea la faptul că în acea perioadă solul avea să fie suficient de uscat pentru a permite criculaţia nestingherită a blindatelor, iar al doilea motiv era acela că până la jumătatea lunii mai ruşii nu aveau cum să îşi refacă