De ceva timp, am constatat că şi-au dat seama şi vânzătorii de pe marginea drumului că reclama e sufletul comerţului. Dacă până acum eram obişnuit cu pensionare înconjurate de nişte sticle de lapte, fără niciun fel de lămuriri suplimentare, iată că situaţia s-a mai schimbat. De exemplu, domnul care vindea la această tarabă (pe undeva prin zona Castelului Bran) avea mesaje şi poveşti pentru toate produsele pe care le oferea. Se pare că șoriciul pe care-l vedeţi în acel castron a fost pârlit la soacră-sa. Mesajul este destul de puternic, chiar și aşa, fără cratimă, pentru că omul nu ducea lipsă de clienţi. Vindea şi brânză, dar nu orice fel de brânză. La acest produs, prezenta nişte medalii, pe care vacile sale le câştigaseră la olimpiade internaţionale. Nu vă mai spun de ţuică, despre care putea să vorbească ore întregi, mai ales că era făcută tot după reţeta soacrei. Cert e că îşi implicase toate rudele în campania sa publicitară şi chiar avea succes. Cred că putea să vândă şi sângele pe care l-ar fi supt Dracula, că tot era lângă Castelul Bran. Găsea el un unchi cu care să fi fost rudă Dracula, ca să explice de unde provine sângele.

De ceva timp, am constatat că şi-au dat seama şi vânzătorii de pe marginea drumului că reclama e sufletul comerţului. Dacă până acum eram obişnuit cu pensionare înconjurate de nişte sticle de lapte, fără niciun fel de lămuriri suplimentare, iată că situaţia s-a mai schimbat. De exemplu, domnul care vindea la această tarabă (pe undeva prin zona Castelului Bran) avea mesaje şi poveşti pentru toate produsele pe care le oferea. Se pare că șoriciul pe care-l vedeţi în acel castron a fost pârlit la soacră-sa. Mesajul este destul de puternic, chiar și aşa, fără cratimă, pentru că omul nu ducea lipsă de clienţi. Vindea şi brânză, dar nu orice fel de brânză. La acest produs, prezenta nişte medalii, pe care vacile sale le câştigase