Au ajuns oamenii să-și bage mâinile-n buzunarele altora mai des ca oricând. Și, ironic, nu să fure, ci să lase ceva. De la obișnuitul „cadou” pe care-l faci medicului sau frizeriței, ajungi să te trezești cu mâna-n buzunar indiferent de situație, că ajuți pe cineva să urce un bagaj în tren ori să-și care cumpărăturile grele de la casă până la mașină. E chiar penibil să-i explici cuiva faptul că pur și simplu-l ajuți pro bono, dar dacă vrea puteți face un contract de muncă.
Cum ar arăta România fără buzunare? La-nceput, probabil stânjenită, fiind nevoit să-i dai doctorului banii în palmă, ori dacă are mâinile ocupate să-i lipești pe frunte. Dar asta înseamnă că ești fericit precum maneliștii la nuntă, deci ai putea să deschizi ușa cabinetului și să urli: „Pentru domn` doctor, de la mine, pentru o răceală, 50 de lei!”. La fel și-n cazul preotului care vine de două ori pe an să-ți ude pereții. Îi pui bancnota-n frunte și urli să te audă toată parohia: „de la mine mai puțin, de la Dumnezeu mai mult!”.
Poate dacă am renunța la buzunare, am renunța și la obiceiul prost de a băga bani îi ei. Așa-i învățăm pe mulți să se dezică de obiceiul cadoului când își fac treaba pentru care sunt plătiți (că-i salariul mic/mare, asta e altă discuție). Dacă stai să te gândești, oferind mereu bani, pentru orice serviciu sau ajutor, ești tot un manelist. Unul rușinos și nesigur pe tine, dar tot un manelist.
comentariu
Au ajuns oamenii să-și bage mâinile-n buzunarele altora mai des ca oricând. Și, ironic, nu să fure, ci să lase ceva. De la obișnuitul „cadou” pe care-l faci medicului sau frizeriței, ajungi să te trezești cu mâna-n buzunar indiferent de situație, că ajuți pe cineva să urce un bagaj în tren ori să-și care cumpărăturile grele de la casă până la mașină. E chiar penibil să-i explici cuiva faptul că pur și simplu-l ajuți pro bono, dar dacă vrea puteți fac
