A fost o vreme în care, pentru felurite probleme, reale sau imaginare, se cereau insistent „idei“. Toată lumea, competentă sau incompetentă, se simţea încurajată să ofere soluţii. Un brainstorming de proporţii. Obiceiul a rămas. Nu toate ideile s-au bucurat de atenţie, dar despre unele dintre cele aplicate s-a întâmplat să se vorbească la radio. Fără prea multe laude aduse celor de la Radio România Actualităţi, unde chiar şi transmisiile din străinătate mai suferă de ezitări şi sâsâieli, iar gooooolurile sonore gen Ilie Dobre încă se mai înscriu în cărţi ale recordurilor la ţipete. Dacă oamenii cu munci de răspundere bine intenţionaţi din ţara asta ar asculta, totuşi, radioul public în orele lor libere, ar putea aduna, fără prea mult efort, preţioase idei pentru problemele care-i preocupă. La Timişoara, de pildă, ca şi în multe alte oraşe mari, se dorea dezvoltarea transportului în comun, renunţarea la călătoriile singuratice ale câte unui conducător auto, în maşina personală. Posesorii de autoturisme nu puteau fi convinşi, însă, cu uşurinţă să renunţe la confort de dragul descongestionării traficului. Aceasta era problema. Rezolvarea n-a fost nici simplă şi nici brutală. Ea a constat într-un complex de amenajări: pe Bega au apărut vaporaşe pentru transportul în comun; pe mal, staţiile tradiţionale, precum şi o ademenitoare şi tinerească ofertă de biciclete îi aşteptau pe călători. Aventura ieşea din rutină, devenea mişcare, vioiciune, o frumoasă şi utilă întrecere a călătorilor cu ei înşişi. Cum era de aşteptat, numărul autoturismelor personale în drum spre piaţă sau spre serviciu a scăzut spectaculos. La Timişoara, transportul în comun prosperă. Un alt exempl Publicitate u, dintr-un alt oraş, mult mai mic, dar cu aceeaşi problemă a transportului în comun. Soluţia adoptată a fost cu totul alta. Pentru că oamenii evitau autobuzele statului, iar cei car