Deşi în prezent Băile Usturoiu mai trăiesc doar în amintirea celor ce au avut şansa să le treacă pragul, în perioada interbelică erau considerate o adevărată atracţie turistică. Apa minerală a staţiunii era considerată a avea adevărate proprietăţi curative, aşadar a constituit o afacere extrem de profitabilă până la sfârşitul celui de al doilea război mondial, când au încetat să mai funcţioneze.

Aşezate în apropierea actualului parc Regina Maria, băile Usturoiu deserveau mii de băimăreni anual. Acestea au fost înfiinţate la sfârşitul secolului XIX şi au fost moştenite din generaţie în generaţie de membrii ai familie Mocsany. Începând cu anii 1930 în cadrul băilor erau puse la dispoziţia vizitatorilor 14 vane din lemn pline cu apă termală caldă, complexul beneficiind de un cazan de încălzire a apei. Tot în cadrul aceluiaşi complex oaspeţii se puteau bucura de sala de odihnă pusă la dispoziţie sau înfrupta din bunătăţile disponibile în cadrul bufetului.

Băile au funcţionat cu succes, primind anual peste 1.000 de vizitatori, până la sfârşitul celui de al doilea război mondial. După anii 1950 băile au fost catalogate ca fiind sulfuroase, apa feroginoasă, provenită din degradarea piritei, deci dăunătoare pentru organismul uman. S-a încercat înlocuirea apei cu cea a izvoarelor din Dăneşti, dar întrucât costurile erau mult prea ridicate s-a renunţat la idee. Odată cu naţionalizarea s-a mai făcut o încercare de repunere în funcţiune a acestora, dar izvoarele de odinioară nu au mai fost de găsit.

În prezent în locul fostei staţiuni mai există doar amintirea a ceea ce a fost odată. Cu toate că zona cunoaşte o peisagistică deosebită şi un amplasament excepţional, fostele băi, fiind acum proprietate privată, au avut parte doar de o tentativă eşuată de repunere în funcţiune. În anul 1996 controversatul Sorin Pop a avut iniţiativa de a redes