Din motive care indubitabil îmi scapă, Will Smith fusese prima opțiune a lui Tarantino pentru rolul lui Django. Smith a refuzat relativ politicos (sună mai bine în engleză: “Django wasn’t the lead, so it was like, I need to be the lead”), dînd dovadă de același cocălărism cinematografic care l-a caracterizat de cînd a descoperit apa caldă și săpunul lichid în The Fresh Prince of Bel-Air. Pentru că ghici cu cine a preferat să lucreze Will Smith în locul lui Quentin Tarantino? Cu M. Night Shyamalan! ACEL M. Night Shyamalan (The Sixth Sense, apoi Signs, The Village, Lady in the Water și alte grozăvii vecine cu haosul și aiureala). Ex-golden boy, actualmente golden shower.

În timp, lumea s-a lămurit, pe banii ei, cu cine are de-a face. Ca atare, producătorii de la Columbia Pictures au făcut tot ce le-a stat lor în putință să ascundă publicului larg, înainte de premieră (vezi trailer-ul și campania de print) această informație esențială: că însuși domnul-problemă M. Night Shyamalan a regizat After Earth*. Așa stînd lucrurile, inclusiv la Hollywood, veți conchide, încă de pe acum, că amicul Will Smith e complet idiot. Dar argumentul decisiv în acest sens abia urmează: care va să zică, actorul în speță se declara nemulțumit că în Django Unchained adevăratul protagonist era Dr. King Schultz (Christoph Waltz). Corect. Dar – guess what? – cine a văzut ultima trăsnaie a lui Shyamalan a putut observa un bizar și foarte nefericit twist al megalomaniei smithiene: adevăratul erou al poveștii nu este generalul Cypher Raige, personajul lui Will. Ci fiul generalului, pe nume Kitai, interpretat de Jaden. Cum care Jaden? Jaden Smith, fiul megastarului galactic Will, dacă mă urmăriți.

Cu alte cuvinte, modul în care Will Smith ar fi trebuit să-l refuze pe Tarantino era următorul: “Băi, coaie, uite care-i treaba: nu prea am chef să joc un personaj secundar eclipsat de băi