Scris de Cristian Horgoș - În urmă cu o lună, la Mănăstirea Franciscană „Maica Domnului” din Oradea s-a lansat cartea „Preasfânta Fecioară Maria împotriva diavolului în ritualul de exorcizare”, scrisă de Don Francesco Bamonte, exorcist al Romei, preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Exorciştilor, discipol al celebrului Don Gabriele Amorth.
Cartea a fost prezentată de teologul şi demonologul acad. Don Renzo Lavatori de la Universitatea Urbaniană din Roma şi de preotul orădean Anton Cioba, cu pregătire în domeniul demonologiei, în prezenţa episcopului greco-catolic Virgil Bercea. Ulterior, pe portalul www.egco.ro a fost publicat un interviu luat preotului Anton Cioba de către un alt teolog. Ca atare, i-am solicitat preotului Cioba un interviu care să se adreseze nu neapărat creştinilor practicanţi ci şi celor poate surprinşi de îndoielile argheziene: crede, Doamne, necredinţei mele. Iată şi întrebările puse dintr-o perspectivă oarecum mai laică:
- Exorcizarea e, poate, cea mai vizibilă manifestare a prezenţei diavolului. Aşadar, este ea o cale de a-i îndruma spre credinţă pe urmaşii lui Toma necredinciosul?
- Alungarea demonului sau demonilor e o experienţă tulburătoare, zguduitoare şi oarecum palpabilă. Dar şi cei care ajung să fie martori la aşa ceva fie încep să creadă, fie continuă să nege şi să susţină că e o boală pământească. O perioadă destul de lungă, exorcizarea a fost un subiect tabu. Dar ca să alungi frica şi pe diavol trebuie să-l recunoşti. Unii, instinctiv, cred că scapă de el cu cât ştiu mai puţin şi, ca atare, se feresc să audă de astfel de experienţe tulburătoare. Omul, fie că se declară ateu ori agnostic, are o parte lăuntrică dedicată religiei, atrasă de divin. Depinde însă unde îl caută pe Dumnezeu. Unii îşi satisfac nevoia de sacru, printr-un fel de derapaj spiritual, prin aşa-zisa „magie albă”, apelând la vrăjitori ori risipin
