Hoteni, comuna Hărniceşti, judeţul Maramureş. Un punct pe harta ortodoxiei româneşti, cu tot ce are ea mai frumos: credinţă, iubire, speranţă. Un tânăr preot, Ioan Ardelean, slujeşte aici "Liturghia de după Liturghie", adică urmează îndemnul Mântuitorului de a-i ajuta pe oamenii nevoiaşi. Dintre toţi, cei mai vulnerabili i se par copiii abandonaţi. Şi vrea să-i ia pe cât mai mulţi în familia sa. A crescut deja 11. Ei ştiu că părintele Ardelean le este adevăratul tată. Tati Popa
Satul
Are numai un drum principal şi două uliţe. Un drum străjuit de porţi înalte, în lemnul cărora şi-au înscris sufletul meşteri măiaştri. Drumul duce la biserică şi mai departe. Dar noi ne oprim la biserică. E locul de unde îşi iau putere sătenii, în fiecare duminică. Greco-catolicii - la prima oră a dimineţii, ortodocşii - de pe la ceasurile zece încolo. Căci satul şi biserica sunt împărţite în bună pace între cele două confesiuni.
Sfântul lăcaş a venit gata construit peste Tisa, în urmă cu aproape 200 de ani (1784), din Slatina, "capitala" Maramureşului istoric, rămas astăzi pe tărâm ucrainean. La nouă ani după ce a fost terminată, a fost adusă peste apă, la Hoteni. Poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, dar n-are nimic războinic în ea, ci este gătită ca o fată mare care îşi aşteaptă peţitorii. Toate icoanele sunt împodobite cu mari ştergare albe cu flori roşii, ţesute în casă, aşa încât pereţii par grădina lui Dumnezeu. Toate băncile şi vreo doi pereţi sunt acoperiţi de cergi groase, cu flori roşii şi negre, încălzind locul. În această biserică mică, dar primitoare, l-am întâlnit pe părintele ortodox Ioan Ardelean.
Preotul
Părintele Ardelean te cucereşte cu zâmbetul său blând, de copil. Vorbeşte aşezat, limpede şi uşor profesoral. Născut în 1972 la Strâmtura, pe Valea Izei, în Maramureşul Voievodal, a visat
