În romanul ,,Ciocoii noi cu bodyguard’’ inspirator al filmului ,,Ticăloşii’’, căruia tot eu i-am dat şi titlul, (regizorul a reţinut şi nouăzeci la sută din dialoguri), cineva spune la un moment dat că azi (atunci, prin 2004) în România: ,,Toată lumea are la mână pe toată lumea.’’

Nu s-a schimbat nimic în lumea politică şi capitalistă a ţării noastre, practica acestei doctrine o dovedeşte din plin, iar televiziunile, cel puţin unele, în programele lor social-politice, îşi întemeiază procentele rating-ului tocmai pe denunţarea acestui nemernic sistem de relaţii interumane, fireşte şi ele, televiziunile, venind cu oglinda lor partizană, fiindcă e normal ca sistemul pomenit să strălucească şi în lumea business-ului comunicaţional, şi el aparţinând lumii noastre capitaliste de Codrul Vlăsiei, de unde şi manipularea, profesionalizarea şi generalizarea manipulării, pornind de la o fiţuică locală, anume scrisă şi tipărită, fie şi numai în trei, patru sute de exemplare, şi chiar şi numai o sută, şi chiar şi numai pentru o săptămână, şi chiar pentru o zi, ziua semnării unui contract, ziua unei nunţi, a unei onomastici, a unui parastas, până la posturile de radio şi televiziune cu acoperirea geografică judeţeană, regională şi chiar mai mult, şi aceea necesară în funcţie de proporţiile şi anvergura afacerii şi, în ultimă instanţă, a bătăliei capitaliste.

Acum însă, vreau să zic şi mai aproape de realitatea în care trăim, formula ,,toată lumea are la mână pe toată lumea’’ este însoţită, valorificată şi profesionalizată superior printr-o adăugire înainte-mergătoare şi nu numai ameninţător nuanţatoare, dar chiar înfricoşătoare: ,,Toată lumea urmăreşte pe toată lumea.’’

În romanul la care scriu acum, nădăjduind să-l termin la toamnă şi să-l văd publicat, încheind astfel ,,Trilogia ciocoilor’’, după ,,Ciocoii noi cu bodyguard’’ şi ,,Ultimul bal la Şarpele roşu’’, r