În urmă cu mulţi-mulţi ani am văzut un fim american despre nişte adolescenţi, aproape absolvenţi de colegiu, implicaţi într-un eveniment tragic soldat cu moartea unuia dintre ei. La o petrecere organizată pe malul ocenului, una dintre fete a fost violată. A fost găsită moartă, a doua zi după chef, lângă una din stâncile de pe plajă. Bănuiala a căzut pe prietenul fetei. Acesta, însă, susţinea că a băut cam mult şi a adormit într-una din camere.
Cineva din grup a povestit că fata ucisă, ameţită şi ea de alcool, plecase, la un moment dat, cu mai mulţi băieţi ca să se plimbe pe plajă şi să bea şampanie. De aici a început ancheta poliţiştilor. Au mers şi au vorbit cu directorul şcolii, iar acesta a convocat părinţii tinerilor în sala de festivităţi. Le-a explicat că fiecare trebuie să afle de la copiii lor ce s-a întâmplat la acea petrecere şi să le explice că lacrimile pentru colega lor nu înseamnă nimic dacă violatorul sau violatorii nu vor plăti în faţa legii pentru fapta comisă.
Şeriful le-a spus părinţilor că elevii vor fi duşi la sediul Poliţiei şi vor fi interogaţi fiindcă numai aşa poate fi stabilit adevărul şi găsit violatorul/violatorii. Abil şi precaut, le-a sugerat că nemernicul care ar fi comis omorul ar fi un tânăr din afara orăşelului lor, sosit în vizită la vila unde s-a dat petrecerea.
Secvenţele ducerii elevilor la biroul şerifului m-au trimis cu gândul la imaginile văzute vineri, la liceul Bolintineanu. În film nu erau autobuze ci trei maşini de poliţie şi un school-bus, un fel de microbuz . Tinerii americani, încolonaţi, s-au urcat în maşini sub ochii câtorva părinţi şi conduşi de director. Cu toţii îi încurajau, spunându-le că ei vor fi eroii urbei când va fi găsit criminalul.
Ce diferenţă între ce am văzut la americani şi ce am văzut la liceul de la noi, unde şpaga şi nu violul şi omorul era fapta! Cât respect pentru lege la ei şi