„Basarabia Eminesciană” se intitulează o merituoasă carte, recent apărută în Colecția „Eminesciana” a Editurii „Junimea”. Autorul, Theodor Codreanu, prin tot ce a publicat până acum, oferă adevărate lecții de cercetare în domeniul literaturii și al istoriei recente, demonstrând că auto-izolarea ce și-a impus-o într-un orășel de lângă Prut poate fi și benefică, asigurându-i abordarea temelor majore făr-de afectarea parazitară a disputelor din „lumea bună” academic-universitară și de agitația cronică din publicistică. „Basarabia Eminesciană” este, în fapt, o carte de istorie. Istoria durută a unor teritorii românești aflate din totdeauna în vizorul „ursului” de la răsărit și a căror ființă națională a apărat-o din răsputeri gazetarul Eminescu. Doar prima parte a cărții se intersectează cu cercetarea de istorie literară, cea de a doua urmând mai departe firul evenimentelor istorice, spre a ilustra perenitatea argumentării eminesciene, de certă actualitate. Astfel aflăm că Țarul avea pregătit decretul de alipire la Rusia a ambelor principate încă în 1877, din momentul intrării armiei „rossiene” spre a coborî către Dunăre și doar imprevizibilul desfășurării ulterioare a evenimentelor din războiul ruso-româno-turc a împiedicat râvnita instalare a granițelor „naturale” imperiale la poale de Carpați.

Pe baricadele de la „Timpul” combătea Eminescu, „în numele adevărului și al limbii”: „Însuși numele Basarabia țipă sub condeiele rusești. Căci Basarabia nu însemnează decât Țara Basarabilor, precum Rusia înseamnă țara rușilor și România, țara românilor (…) acel pământ nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimeni de pe el, e o bucată din patria noastră străveche, este zestrea împărțitului și nenorocitului popor românesc.”

Rectitudinea poziției lui Eminescu este, de altfel, cunoscută, dar cartea lui Codreanu oferă și altă categorie de informații comentate, îndeosebi în c