Unirea dintre Republica Moldova şi România devine un lucru iminent, iar Rusia a luat deja act de acest lucru şi vizează o schimbare de strategie.
În 1859 Rusia a fost principala forţă( nu singura) care s-a opus Unirii dintre cele două state româneşti şi cea mai energică în acţiuni care să blocheze acest lucru. După înfăptuirea Unirii, a luat acest lucru ca pe un act înfăptuit şi de neîntors, şi atunci şi-a moderat atitudinea faţă de noul stat.
Acum se întâmplă acelaşi lucru: acţiunile din ultima perioadă desfăşurate de către România(pe toate planurile inclusiv prin intermediul societăţii civile), fac ca Unirea celor două state româneşti să fie deja ireversibilă şi imposibil de împiedicat. Rusia a pierdut prin atitudinea de forţă adoptată controlul asupra Republicii Moldova, în favoarea unor politici de deschidere din partea României. Se pare că tancurile din Transnistria nu au fost la fel de eficiente precum bursele şi cetăţeniile acordate de statul român.
România a investit aşa cum trebuia: în educarea unei noi generaţii care deja a început să preia puterea în Republica Moldova.
Chiar din interior au fost voci care au criticat politica lui Putin şi lăudau pe cea a României- bursele sunt mai bune decât tancurile şi implică costuri mai mici. În loc să atragă intelectualitatea de partea sa, imperiul din Est a preferat o politică contrară prin utilizarea de nulităţi( a se vedea Vladimir Voronin) pentru a-şi consolida poziţia.
În acest nou context, opoziţia nu îi mai poate aduce nici un fel de beneficiu Rusiei, decât pentru a-şi negocia anumite lucruri.
Iată că portavocea lui Putin, atât de cunoscută în România: Vocea Rusiei, prin intermediul politologului Aleksandr Dughin (recent întors de la Chişinău), afirmă că România îşi poate soluţiona problemele teritoriale şi că ar putea accepta Unirea dintre cele do
