Din peisajul pestriţ al gablonţurilor înşirate pe tarabele de lângă Cinematograful Balada, printre comercianţii de mărgele, jucării, inele, perne, ii, carpete, vaze, farfurii, oale şi ulcele, se detaşează clar exponatele pline de gingăşie şi culoare ale focşăneanului Cristi Comănici. De profesie ofiţer de marină, fost navigator şi îndrăgostit iremediabil de albastrul când lin, când zbuciumat al întinderilor de ape, el şi-a descoperit cu timpul, o nouă pasiune: pictura. Dar nu orice fel de pictură!

Deşi nu şi-a propus, Cristi Comănici, de 44 de ani, reuşeşte să mişte sufletele trecătorilor cu exponatele sale cu chipuri de sfinţi şi alte teme religioase măiestrite din nisip, pe sticlă şi pe scoarţă de copac, şi să încânte privirile cu gingăşia multicoloră a florilor pe care le-a aşternut pe pietrele de râu, transformându-le, magic, în adevărate opere de artă. Pasiunea pentru pictură s-a născut, spune, în timpul lungilor voiajuri făcute pe mările şi oceanele lumii... „Am fost nouă ani pe navă... Stăteam nouă luni pe apă, o lună acasă. E greu să fii plecat atâta timp... Acolo, fiecare găseşte în el o pasiune, acolo am început şi să pictez...”, spune Cristi. Apoi, o întâmplare l-a orientat către pictura pe piatră. „Am fost, odată, la Vama Veche şi am văzut acolo tineri care desenau pe pietre şi apoi le vindeau ca să-şi facă bani de-o bere, de-un sandvici... Am luat şi eu o piatră, am pictat-o şi mi-a plăcut ce-a ieşit. Se întâmpla acum şase ani. Când am venit acasă, mi-am cumpărat vopsea în acril, am adunat pietre şi am început să mă joc. M-am apucat şi de cursuri de pictură la Casa de Cultură şi am început să fac tablouri şi să pictez pietre pentru mine sau pentru prieteni. Le dădeam cadou şi mă bucuram când vedeam cât sunt de apreciate”, povesteşte Cristi.

Gândul că ar putea să-şi vândă lucrările s-a născut tot dintr-o întâmplare. O prietenă extr