- Social - nr. 131 / 6 Iulie, 2013 Poporul roman a supravietuit de-a lungul zbuciumatelor sale existente milenare, de buna convietuire cu natura, care nu era intotdeauna prietenoasa. Modelul clasic era transhumanta oierilor (ciobanilor) romani pentru valorificarea pasunilor, din cele mai indepartate teritorii, depasind de multe ori judetele tarii. Poporul roman, asezat la vatra stramoseasca, neam de agricultori si oieri, s-a caracterizat de la inceputuri prin stabilitate, adaptabilitate si interes pentru conservarea limbii si a fiintei nationale. Ciobanii transilvaneni, sibieni, margineni, mari crescatori ai rasei Turcana Alba – au plecat din inima Carpatilor sa cucereasca o buna parte a lumii prin transhumanta – in Tara Romaneasca si Baragan, Dobrogea, spre sud in Bulgaria, Turcia si Grecia, in rasarit prin Basarabia, Campia Calmuca, pana pe Nistru, Nipru, Volga si chiar in Siberia la OMSK, TOMSK, unde, in iernile geroase, temperatura ajunge la – 50 grade C. S-au descoperit in cimitirele siberiene inscriptii pe cruci cu numele unor romani din Tilisca. In nordul Romaniei, ei au trecut cu oile prin Ucraina, Polonia si spre vest in Ungaria si Cehoslovacia. Migrarea pastorala si nu numai incepe dinspre Transilvania spre Tarile Romanesti intre secolele XVII-XX, in sudul Carpatilor Meridionali, cu suprafete intinse de ierburi grase si o clima mai blanda – oieri sibieni au infiintat in jur de 70 de localitati care isi pastreaza matricea ocupational-spirituala si cultural artistica, pana in zilele noastre, si adauga denumiri initiale si pe cea de Ungureni – cum i se spunea populatiei venite de peste munti. Oiesti-Ungureni, Vaideeni. Trairea permanenta in mijlocul naturii, sub cerul liber, in ploi reci si furtuni, dar si canicula, agresati la stana de fiarele padurii sau de raufacatori – au creat caractere puternice, oameni darji si rezistenti, curajosi, responsabili. Rezis