Revizuirea Constitutiei aduce in atentie un interesant subiect de dezbatere: raportul de putere dintre Parlament si presedinte.
Actuala lege fundamentala a tarii a asezat cele doua institutii, ambele alese direct de popor, intr-un vag echilibru, dar amandoua se zbat sa se ridice una deasupra celeilalte.
Primul care a avut sansa (si a si incercat sa o fructifice!) de a reduce din puterea taberei aparent adverse a fost Traian Basescu. Printr-o miscare abila - referendumul din 2009 - i-a facut pe romani sa rezoneze la ideea ca ar fi bine sa se reduca Parlamentul la o singura camera cu doar 300 de parlamentari. Ulterior, presedintele a promovat un proiect de revizuire a Constitutiei prin care se mai ciupea, pe ici pe colo, din puterea forului legislativ. Ambele actiuni au esuat, blocate fiind chiar de Parlament.
Replica a fost la fel de dura. Parlamentul a fortat mai intai demiterea presedintelui, intr-un "blitzkrieg" fierbinte, de vara, care a dat toata legislatia peste cap si a fost oprit in ultimul moment de Curtea Constitutionala. Si de data aceasta romanii au rezonat la o idee - cea de demitere a presedintelui - in numar mare, dar ceva mai mic decat la referendumul din 2009.
Dupa esecul demiterii presedintelui, Parlamentul a venit si el cu propriul proiect de revizuire a Constitutiei, care (ce mirare!) ii reteaza sefului statului numeroase atributii, transformandu-l intr-o "paiata", dupa cum plastic s-a exprimat Traian Basescu.
In acest moment, exista destul de multe sanse ca anul viitor sa fim pusi sa facem o alegere importanta: Cui vom da mai multa incredere, mai multa putere? Presedintelui, votand la referendum pentru parlament unicameral, sau Parlamentului, votand Constitutia revizuita care goleste de atributii institutia prezidentiala?
Trecand peste paradoxul ca prezidentiabilul cotat cu ce
