Zicala „aşchia nu sare departe de trunchi” nu are absolut nicio valoare atunci când vine vorba de Petre. Tatăl său este medic la secţia UPU a Spitalului Judeţean din Târgovişte şi, deşi recunoaşte că „seniorul” are o meserie bănoasă, el vrea să facă ce îi place – adică să se joace cu cifrele, nu cu vieţile oamenilor.

În clasele I-IV, Petre Claudiu Mândrilă nici nu vroia să audă de matematică. Nu îi plăceau de nicio culoare combinaţiile de cifre şi mai ales problemele lungi şi pline de necunoscute pe care învăţătoarea le înşira pe tablă. A venit însă clasa a V-a, acolo unde a dat peste un profesor ambiţios, care a descoperit în el un as în ale matematicii.

„La început nu mi-a plăcut matematica. Abia în clasa a V-a, am început să fac de unul singur probleme. Am avut un profesor care pur şi simplu s-a ţinut de capul meu. E vorba de Damian Marinescu. Organiza un cerc de rezolvat probleme cu mai mulţi elevi din şcoală şi acolo ne întâlneam şi lucram la matematică. Am început să rezolv şi eu şi am văzut că îmi place”, îşi aduce aminte tânărul Petre, care acum are 19 ani.

Cea mai mare performanţă a sa este medalia de aur la Olimpiada Naţională de Matematică din 2013, organizată la Braşov, care i-a permis şi calificarea în lotul lărgit de seniori la Bucureşti. A fost atunci în primii 22 din ţară. „Munceam eu singur când ajungeam acasă. Avema tot felul de culegeri şi nu a fost nevoie de meditaţii. Lcuram eu o grămadă că îmi plăcea”, ne-a spus olimpicul.

Nu îi place meseria tatălui său, deşi acesta îl îndeamnă să dea la medicină. „Nu vreau să urmez o carieră precum cea a tatălui meu. O să merg la Facultatea de Matematică la Bucureşti. Tatăl insistă să mă fac medic. Mi-a spus că e o meserie bună, dar mie nu îmi place să lucrez cu oameni tăiaţi, bolnavi. Nu am răbdare cu ei. O să mă fac profesor. Asta mi-a plăcut