Gică Popescu și-a anunțat candidatura pentru șefia FRF, din care moment consider că a și cîștigat alegerile! De ce cred asta? Deoarece, formată din Gică Hagi, Bogdan Stelea, Ilie Dumitrescu, Gabi Balint și, după încheierea carierei, Cristi Chivu, echipa ex-căpitanului Barcelonei e una cu adevărat redutabilă, cu nume și cu renume. Pe lîngă un proiect atractiv, o recomandă succesele repurtate de Generația de Aur și, deopotrivă, nostalgiile stîrnite de aceasta, cea mai iubită promoție din istoria modernă a fotbalului nostru.

Popescu et Comp. nu vor avea rivali și în ideea că ei mizează pe sprijinul lui Mircea Sandu. Președintele în exercițiu, învingătorul Baciului din 2005, a declarat deunăzi că “dacă au nevoie de mine, ușa e deschisă”. În măsura în care nu iese fum fără foc, Nașu’ s-a retras din cursa pentru al 7-lea mandat la insistențele mamei sale, dar și pentru că Gică i-a garantat, în caz de victorie, președinția onorifică a FRF, funcție necesară lui Sandu la UEFA, unde ar ținti postul de vicepreședinte.

Nașu’ va însemna, grație influenței sale, un aliat important pentru oricine, chiar decisiv. Altminteri, l-ar interesa și pe el să coopereze cu noua garnitură, fie și din dorința de a mai cosmetiza imaginea celor 23 de ani de domnie, interval în care a reușit să-și pună în cap lumea și să aibă infinit mai mulți dușmani decît prieteni! Pe lîngă realizări, contribuții la ridicarea Arenei Naționale, a bazei de la Mogoșoaia etc., Sandu a comis și o mulțime de greșeli. Sacrificarea Timișoarei și desființarea Craiovei constituie gafe greu de iertat și imposibil de uitat.

Revenind la Gică Popescu, destui îl contestă pe bloguri. Îi reproșează implicarea în dosarul transferurilor, confirmată de condamnarea la 2 ani cu suspendare, precum și apropierea de frații Becali. Pasămite, prin venirea la putere a Baciului, impresarii respectivi ar căpăta și mai mul