Urmărind, zilele acestea, scandalul care a însoţit examenul de Bacalau­reat şi punându-l faţă în faţă cu scandalul “Big Brother” care a însoţit Bacalaureatul acum doi ani, se observă o aglomerare a dezbaterilor, a atacurilor politi­ce şi a părerologiei sterile pe efect. Mai nimeni, însă, nu se apleacă asupra cauzei. Deşi aceasta ar trebui analizată şi corijată, pentru a nu se mai ajunge la efectele care, iată, scandalizează, provoacă isterii în masă şi aduc cu sine bocete, imprecaţii şi ameninţări.

În 2011, când fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, a cerut ca examenul de Ba­calaureat să se organizeze cu camere de suprave­ghere şi, la final, a dovedit ceea ce era de dovedit – o foarte slabă pregătire a unui eşantion covârşitor de elevi –, tendinţa unor canale media şi a Opo­ziţiei a fost de a politiza până la suprasaturaţie subiectul şi de a îndrepta vina pentru acest eşec spre zona guvernamentală care, prin reprezen­tan­tul său şi ale lui idei, a inhibat, vezi Doamne, gene­raţia hi5. Acestor acuzatori li s-au alăturat corurile de bocitoare care le insuflau falsul sentiment al victimizării. Deşi, dacă sunt victime, sunt doar propriile victime, ale mentalităţii că şcoala este ceva fără de care te poţi descurca în viaţă, că examenele şi diplomele se pot lua prin furt (prin metoda Google, prin metoda fiţuica, prin metoda mita ori printr-o compilaţie a acestora).

Acum, când Poliţia şi Parchetul au intrat pe filiera şpăgii la Liceul “Dimitrie Bolin­tineanu”, din Bucureşti (e doar un exemplu, intrat oficial în “lumina reflectoarelor”, dar nu singurul), printre isterii în masă şi ameninţarea cu “o nouă re­voluţie”, subiectul e, iarăşi, politizat. De repre­zen­tanţi ai Puterii. Prim-ministrul Victor Ponta a găsit de cuviinţă să se amestece în ancheta procuro­rilor. Şi să spună că-i va cere mi­nistrului Justiţiei să discute cu procurorul, să vadă ce