Am tras linia, si cu ce ne-am ales? Singurul castig al premierului Victor Ponta ar fi fost obtinut si in absenta coabitarii. Recunoasterea externa. Un stat ca Romania, membru NATO si UE, indiferent cate bube in cap are si cat de multe alte bube inexistente ii inventariaza altii, nu are cum sa nu se bucure de o recunoastere. Fie ea si minima. La acest nivel s-ar fi ajuns dupa alegerile parlamentare, cu sau fara coabitare, cu Basescu ramas in garaj sau cu Basescu liber sa faca rau in continuare de la Cotroceni. In rest, nimeni, dar absolut nimeni, nu poate vorbi de un prezumtiv castig de pe urma pactului semnat, la ceas de seara, de Basescu si Ponta. Singurul beneficiar a fost primul. Dar ce urmeaza acum?
Intrucat Traian Basescu, efectiv nu mai are ce castiga mimand o intelegere cu Victor Ponta, el a denuntat, cat se poate de explicit, coabitarea. A revenit la repertoriul initial. Premierul este imatur, total nepregatit pentru a gestiona Guvernul Romaniei, face greseli dupa greseli, iar el, intaiul om in stat, din biroul sau de la Cotroceni, e silit sa le indrepte. Uneori dandu-i cu batul peste maini. Cum s-a intamplat acum legat de Rompetrol si de o lege votata in Parlament pentru a putea relansa afacerile statului roman cu KazMunaiGaz. Nici n-a inceput bine vacanta parlamentara ca, iata, Basescu a retrimis legea de unde a venit, urmand ca incertitudinea sa se instaleze pana la inceputul urmatoarei sesiuni a Parlamentului.
Sau turneul asiatic al premierului care a culminat, in China, prin primiri la cel mai inalt nivel, care nu au mai avut loc in ultimii ani. Basescu i-a dat cu parul in cap lui Ponta pentru indrazneala de a redeschide, cu succes, relatiile romano-chineze, riscand, poate intentionat, sa paralizeze aceasta reinnodare a trecutului comun. Cat priveste Moscova, acelasi Basescu, iesit din cusca coabitarii, loveste preventiv, afirmand ca neinc
