Dacă în PDL n-ar fi unii care de-abia aşteaptă ca Mişcarea Populară să se transforme în partid, ca să-i întărească rîndurile, aş fi aplaudat şi eu aplauzele pentru Cristi Preda ale acelora dintre cei 500 şi cîţi or mai fi fost dintre pedeliştii care s-au adunat să-l suspende. Cîţi l-au aplaudat pe Preda, cînd el a invitat conducerea mare a PDL să nu se comporte ca bolşevicii, merită totuşi o clipă de respect. În partidele de la noi nu se aud aplauze în favoarea condamnaţilor. Fie şi la o suspendare de şase luni. Dacă nu s-ar fi dus şi Cristi Preda la întrunirile de moşire a Mişcării năşite de Traian Băsescu, cel care a întors spatele PDL-ului, cu faţa la camera filmuleţului său de adio şi de năduf, aş fi scris acum despre abuzul căruia Preda i-a picat victimă. Că Preda a ţinut înaintea alegerilor din partid steagul Monicăi Macovei, foarte frumos! Mai ales că ştia că favorita lui n-avea nici o şansă. Intelectual idealist! Că după ce Vasile Blaga a cîştigat conducerea partidului, Cristi Preda a continuat să-l critice, iarăşi jos pălăria! Bravos, bărbat politic! Cînd Preda şi-a exprimat interesul faţă de Mişcarea Populară, ca fundaţie a societăţii civile, s-ar fi putut zice că europarlamentarul are o gîndire strategică pe termen lung. Dar cînd Mişcarea Populară anunţă că vrea să se facă partid şi eu cu urechile mele l-am auzit pe Cristian Preda făcîndu-i reclamă, încep să aibă dreptate şi pedeliştii pe care Preda i-a invitat să nu se poarte cu el ca bolşevicii şi care, în loc să-l excludă din partid, s-au mulţumit să-l suspende. Una peste alta însă Cristi Preda e o victimă a sistemului politic de la noi. O victimă care nu mai e deloc inocentă, dar asta e altă poveste. I se pot scoate ochii că n-a adus nici pe departe atîtea voturi PDL-ului faţă de cele pe care i le-a pierdut de cînd a început să critice partidul. Dar dacă PDL-ul lui Boc ar fi luat în serio