No rain, just love! Cuvintele rostite de Kurt Elling sâmbătă seara pe scena festivalului JazzTM definesc cât se poate de perfect starea generală pe care a emanat-o manifestarea asta. Dincolo de toate scandalurile iscate în jurul său, festivalul JazzTM, s-a dovedit a fi un semn de normalitate într-o lume în care această stare a devenit un moft. Desigur, au existat o sumedenie de greşeli (în special de comunicare) ale celor care au pus la cale evenimentul, dar spectacolul oferit de artiştii de pe scenă a fost cât se poate de atractiv. Au lipsit până şi personajele dubioase care-şi fac apariţia la asemenea manifestări. Se prea poate ca „civilii“ care au mişunat prin zonă să fi fost răspunzători pentru acest fapt, dar asta nici nu mai contează. Am văzut oameni care, indiferent dacă au savurat sau nu momentele artistice, s-au comportat civilizat.

A fost o normalitate pe care o vezi la tot pasul „dincolo“, dar care în ţărişoara noastră îţi sare în ochi. Deşi numărul spectatorilor n-a fost nici pe departe cel scontat de autorităţi, cei care au petrecut chiar şi câteva clipe în compania unei muzici care încă mai face parte din capitolul artă au demonstrat că nu e totul pierdut. Sincer, mi-a lipsit demult un asemenea moment de normalitate în centrul oraşului. Desigur, contextul putea fi altul. Recitalurile de jazz ar fi fost mult mai adecvate într-un spaţiu gen Muzeul Satului, dincolo de forfota specifică centrului Timişoarei, iar dacă politicienii ar fi avut bunul simţ să nu încerece să facă din JazzTM propagandă, era mult mai bine. Poate pe viitor, festivalul va avea alte coordonate. Desigur, e greu de crezut că manifestarea asta ne va aduce titlul râvnit, de capitală culturală, dar JazzTM ne-a readus aminte cum e să trăieşti în normalitate. Cu oameni cu feţe zâmbitoare şi fără încrâncenaţi. Măcar pentru câteva zile, căci e greu de crezut că de săptămâna viitoare