În ţările civilizate, agricultura, chiar şi la nivel familial, e o afacere profi tabilă. La noi câştigă bişniţarii. Samsarii ocupă pieţele abuziv şi dictează preţul. Cumpără pe nimic marfa din poarta ţăranului, face profituri de mii de euro fără să plătească taxe. Ţăranul e aproape în faliment. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Pe marginea şoselei care trece prin Coşereni, dinspre Bucureşti spre Urziceni, sunt înşiraţi pe ambele părţi vreo douăzeci de ţărani. Vând fructe şi legume la poartă. „N-avem loc la piaţă, mamă. Acolo sunt ăia de la oraş, care ştiu mersurile”, spune Ana Cojocaru, care vinde roşii şi castraveţi la roata maşinii.

„Dă, Doamne, o frână!”

Are un băiat de 25 de ani, „în putere”, dar munceşte la oraş, paznic, la fel ca mulţi alţi tineri din comună. „Munca pământului e pentru babe şi moşnegi. Dacă nu se câştigă nimic din asta, de ce să se ocupe de ea?”, se întreabă retoric pensionara Ana.

Peste stradă se vând vinete la roabă. Costel Mihalache freacă la ele cu o cârpă până lucesc. „Mai sunt unii care ne reproşează că avem preţuri aproape ca la piaţă. Să nu le pară rău, avem şi noi nevoie de bani, să arăm, să semănăm. Şi nu e vorba de noi, ne gândim la săracii samsari, că nu vor avea ce să vândă şi sărăcesc”, e ironic Costel Mihalache, care, pe lângă agricultură, mai lucrează şi ca paznic la o firmă din comună, ca să-şi întreţină familia.

Ieri a vândut toată ziua la stradă roşii doar de vreo 30 de lei şi vinete de 50 - 60 de lei. „Facem cu rândul, când eu, când nevastă-mea şi ne rugăm la fiecare frână poate mai vindem câte ceva. Samsarii iau roşiile cu 50 de bani şi vinetele cu 1 leu - 1 ,5 lei. Le dai, n-ai ce să faci, crezi că poţi să-i iei taraba din piaţă?”, mai adaugă Mihalache.

„Ţăranii” cu tricou Versace şi ghiul de aur

În piaţa din Rahova pieţarii se salută la cafea la prima oră. Pare că se cunosc de-o viaţă. „Îs ţăra