-litica? -topul? Totuna-i!
Întâmplarea face că exact în ziua în care lansam, la Librăria din Centru, cartea dlui Teodor Baconschi, Legătura de chei, Curtea Veche, 2013 (pe care o voi prezenta într-una din emisiunile viitoare, la rubrica de autor Carte la pachet), Mircea V. Ciobanu publica în Jurnal de Chişinău (vezi: http://ziar.jurnal.md/2013/07/05/ruperea-randurilor-intelectuali-de-dreapta-si-intelectuali-de-stanga/) un text intitulat chiar aşa: Intelectuali de dreapta şi intelectuali de stânga. Polemic, ca tot ce scrie acest autor, textul a stârnit vii reacţii, mai cu seamă dinspre stânga – qed.
Iată şi ce crede un intelectual de dreapta, a propos de spinoasa problemă a intelighenţiei – citez din Legătura de chei (p. 47-48): „Dintotdeauna m-a enervat clişeul despre acea presupusă incompatibilitate dintre intelectuali şi politică. Intelectualii au făcut politică în toată Europa modernă, inclusiv în România pre-comunistă şi post-comunistă. (…) E cazul să revenim la bunul simţ care ne spune că o ţară condusă de inculţi sau de minţi viclene – şmecheria «pragmatică» a interlopului de tranziţie – nu se poate dezvolta sănătos. E nevoie de minţi luminate în politică”. Amintind, dacă mai era nevoie, că „până şi Stalin îl citise pe Platon!”, dl T. Baconschi îşi explică opţiunea: „Am intrat în politică, pentru că nu-mi place cum arată politica românească de azi” (p. 53); dar tot domnia sa lasă să-i scape, la p. 56: „Sub un anumit prag de sărăcie, nu mai există nici demnitate, nici discernământ, ci doar ură viscerală, canalizată cinic, într-una din cele mai jalnice exemplificări ale sindromului Stockholm”. Ei bine, avem o intelectualitate PAUPERIZATĂ, din p.d.v. material şi moral, şi, spre deosebire de autorul Legăturii de chei, NU „am convingerea că există azi, în societate[a românească – nota mea], o masă critică pentru a mătura, în cin
