După ce se bucură de baraj, fanii rapidişti au tot dreptul să se înfurie pe păcăleala federală cu licenţierea.
Într-un puseu de creativitate, Comitetul Executiv a izbutit să prepare din reguli şi criterii o înfoiată salată de varză. Rezultatul nu reprezintă vreo revelaţie, este consecinţa previzibilă a filosofiei de viaţă şi de muncă de la Casa Fotbalului. Această filosofie subîntinde realitatea că FRF nu e “stat în stat” doar în România, e “stat în stat” şi în cadrul UEFA, şi în cadrul FIFA. E “stat în stat” în general, ar trebui să fie recunoscut ca atare de ONU.
“Comitetul Executiv a aprobat desfăşurarea unui baraj la Ploieşti, între Concordia, echipa fără criteriul sportiv, şi Rapid, fără criteriul de licenţiere”, a anunţat solemn Mircea Sandu. Aceasta este formula care împacă de ochii lumii varza federală şi capra fair-play-ului financiar, păstorită de UEFA. Lucru bizar, decizia n-a fost unanimă: “Şapte au votat pentru 18, un vot a fost pentru 17″. Iar propunerea n-a venit de la federali, a venit de la sindicalistul part-time Dumitru Costin. Să mai zică unii că nu există “Solidaritate” în fotbalul nostru!
Pentru fanii rapidişti, este o veste foarte bună. Şi, după ce se vor bucura, au tot dreptul să se înfurie pe LPF, FRF şi comisiile lor. Să se înfurie pentru momentele crîncene în care şi-au văzut echipa favorită scufundîndu-se, o dată cu planeta lui Copos, spre eşaloanele inferioare.
Barajul Concordia - Rapid reprezintă un epilog cusut cu aţă albă, la tot teatrul federal. Nu vorbim despre aceleaşi echipe pe care le-am văzut în campionat: nici ca efectiv, nici ca moral, nici ca pregătire. În acest context devastat, rezultatul barajului nu va stabili care formaţie e mai bună, mai valoroasă, care merită să evolueze în Liga 1. Va demonstra doar cine stă mai mult în picioare. Nu va fi o întrecere, ci un joc de umbre. La fel de bine, membrii
