Scandalurile apărute în timpul examenului de maturitate desfăşurat în Bucureşti, Sibiu şi Constanţa confirmă, dacă mai era nevoie, că în societatea românească metehne precum şpaga, traficul de influenţă, pilele şi relaţiile primează. Atunci, se pune întrebarea: cine sunt vinovaţi de perpetuarea situaţii? Mulţi care s-au perindat prin studiourile de televiziune erau surprinşi de cele prezentate, alţii profiau de ocazie pentru a deplânge profii căci ,,au salarii mizere”. Şi au, dar nimeni nu i-a obligat să devină dascăli, nimeni nu-i forţează să rămână în sistem… Revenind la examene, trucuri se fac de pe vremea comuniştilor, dar atunci cazurile erau mai puţine şi nu erau mediatizate. Eram elevă prin anii ‘80 când, fără să vreau, am fost martora unui ,,ajutor” oferit chiar de directorul unui liceu constănţean, iar acel eveniment nu l-am uitat nici până acum. În timpul examenului la mate (la treapta a II-a, cum era pe atunci), directorul a intrat în sala unde, printre candidaţi, erau şi două eleve ale liceului considerate a fi bune şi cărora le-a oferit ,,ciorne” cu subiectele rezolvate. Cine m-ar fi luat în seamă dacă a-şi fi reacţionat când totul se petrecuse sub privirile profesoarelor supraveghetoare, iar cel ce ,,acţionase” era însuşi şeful acelei instituţii de învăţământ? Acum, pe posturile de televiziune am asistat la dezbateri pe tema şpăgii de la BAC. Însă, majoritatea vorbitorilor a preferat să pună accent pe gafele instituţionale la care am asistat. Anchete peste anchete au fost anunţate de toate inspectoratele şcolare pe raza cărora s-a încercat fraudarea BAC-ului. Sunt binevenite, dar cauza nu va putea fi eliminată aşa. În opinia mea, primii vinovaţi sunt părinţii care au dat şpagă. După 1989 se înmulţesc situaţiile în care aceştia, aflaţi în goana după bani şi realizare profesională, încearcă să-şi compenseze absenţa şi dezinteresul pe care-l manifestă faţă