După 3 ore şi 8 minute, un scor de 6-4, 7-5, 6-4 şi multă emoţie, Murray s-a impus ieri în faţa liderului mondial, Novak Djokovici # Este al doilea titlu de Mare Şlem al scoţianului, primul fiind US Open 2012.
"Let's make history". Pe mica pancartă de carton, fluturată de o spectatoare exuberantă, literele dansează vesel. În tribună zumzetul e neîntrerupt, pe jumătate vioi, pe jumătate încărcat de emoţie. Amintirea din 2012, cu Andy plîngînd ca un băieţel neconsolat, cu tava finalistului în braţe, revine ca o fantomă neprietenoasă. Şi totuşi, parcă anul acesta e altceva.
Murray e altul faţă de vara trecută, cînd personalitatea lui Federer îl copleşea complet. Între timp, a adunat o victorie mare pe acest Teren Central care acum e atît de colorat, de efervescent, medalia de aur la JO. Între timp, a cîştigat un turneu de Mare Şlem, la New York. Între timp, a mai disputat o finală, la Australian Open. E numărul 2 mondial. E un Andy îmbunătăţit, din orice unghi l-ai privi.
Schimburi prevestitoare
Cînd meciul începe cu un schimb de mingi lung şi aspru, zumzetul dispare. Lasă loc acelei linişti care ascunde nelinişti şi speranţe. Scoţianul face primul break în faţa unui Novak Djokovici ce pare încă neaşezat.
Nesigur, cu tirul forehand-ului necalibrat. E doar o chestie de scurtă durată. Liderul ATP îl pedepseşte pe Murray pentru că nu pune primul serviciu în teren, returnînd şi apoi controlînd punctele. Rebreak imediat.
Antrenorul Darren Cahill, analist pentru ESPN, strecoară un twit interesant: "Jucătorul care a avut cifră mai bună în statistică la capitolul puncte cîştigate pe al doilea serviciu a învins în 15 din cele 18 meciuri precedente dintre Murray şi Djokovici". Atenţie atunci!
Andy loveşte din nou, apoi salvează trei mingi de break pentru a se distanţa la 5-3. Apare încă un schimb de mingi de 26 de lovituri, energia conteaz
