În numărul de la sfârşitul săptămânii trecute al International Herald Tribune (ediţia internaţională a New York Times) la pagina a şaptea, la rubrica "Commentary letters" se află un sugestiv desen inspirat de ultimele evoluţii politice din Egipt: un militar aflat în turela unui tanc îi spune unui cetăţean care priveşte cu atenţie în gura tunului "Keep looking... you'll see light at the end of the tunnel!" ("Continuă să te uiţi...vei vedea lumină de la capătul tunelului!"). Obsesivă, lumina de capătul tunelului! Mai ales că atât de mulţi, şi doar aparent din motive diferite, caută ieşirea din ceea ce începe să se profileze a fi dacă nu cea mai gravă, atunci una dintre cele mai serioase crize sistemice pe care le cunoaşte lumea. Şi după cinci ani nu mai este vorba doar de o criză financiară sau economică, ci de o adevărată criză societală şi politică pe care remediile tradiţionale nu par să o mai poată trata. Valul de proteste, de la revoluţiile arabe la mişcarea globală a "indignaţilor", dă seama despre nevoia, ba chiar urgenţa unei schimbări de viziune. Dar, politicienii lipsiţi de curaj şi dependenţi de reţelele "informale" de putere şi aflaţi sub domnia "opiniei" nu au cum să fie pe măsura evenimentelor.
Deloc întâmplător, pe aceiaşi pagină din International Herald Tribune, puţin mai jos, articolul lui Paul Krugman, "E pluribus unum" (ce reia deviza ce apare pe stema Statelor Unite şi care ar putea fi tradusă fie "Unul pornind de la mai mulţi", fie, şi mai clar, "Din mai mulţi, unul"), sugerează că America de astăzi rămâne "într-un sens adânc" aceeaşi naţiune care îşi declara independenţa acum 237 de ani. Chiar prin această analiză "un pic filosofică", laureatul premiului Nobel pentru economie sugerează însă că ar fi o problemă şi cu alegerea drumului pe care să-l urmeze America.
Şi Krugman are dreptate să fie îngrijorat, chiar dacă rămâne încă optim
