Fostă campioană europeană şi deţinătoare a argintului olimpic, Corina Căprioriu este cea mai titrată judoka română după retragerea Alinei Dumitru. Însă lugojeanca "adoptată" de Cluj n-a fost atinsă de sindromul autosuficienţei, astfel că şi-a propus ca înainte de retragere să coboare de pe podiumul Olimpiadei de la Rio cu cea mai strălucitoare medalie la gât.

"De la vârsta de 6 ani şi jumătate mă antrenez zilnic. Atunci mă pregăteam în Lugoj. Erau zile şi cu două antrenamente, în funcţie de orarul şcolar. Am muncit vreo 6 ani la CSS Lugoj, iar de la vârsta de 13 ani mă aflu în Cluj. Am trecut prin mai multe etape, nu puteam să trec direct la performanţă. Timp de 6 ani am fost în Centrul Olimpic, pe urmă am ajuns sub comanda domnului Florin Bercean la lotul de senioare. De 13 ani mă aflu în permanentă pregătire, fără sărbători, fără vacanţe, doar muncă titanică", descrie succint sportiva drumul pe care l-a parcurs până acum în lumea judoului.

Victoria şi înfrângerea sunt cei doi poli între care se desfăşoară viaţa unui sportiv de performanţă. Pentru a nu cădea în mediocritate, Corina Căprioriu şi-a clădit o filozofie aparte în carieră: "Întotdeauna am fost motivată de eşec. Întotdeauna atunci când eram la pământ, am avut curajul să mă ridic mai puternică. Încerc să nu cedez niciodată când sunt pe saltea şi înainte de meciuri îmi spun: "Corina nu ceda! Încearcă să nu greşeşti! Ştii ce ai de făcut, ai muncit şi important e să dai totul". Iar din astfel de principii se nasc momente memorabile, precum câştigarea aurului european în 2010, la Viena. "Cel mai frumos a fost atunci când am devenit campioană europeană. Atunci pot să spun că am spart gheaţa şi atunci am simţit dorinţa de a luat cât mai multe medalii şi dorinţa de a fi de cât mai multe ori pe podium. Nu pot să spun ce am simţit în acel moment, dar pot să spun ce am simţit înainte. Chiar mă pregăteam int