Au apărut, ca ciupercile după ploile de vară, mai multe campanii urbane pentru încurajarea hainelor de inspiraţie tradiţională. Câteva vedete ale micului ecran s-au şi duelat pe tema iei româneşti purtate la pupitrul ştirilor. Păruiala, care nu-i o tradiţie românescă, a prins la tabloide şi a aprins campanile de „reinterpretare fashion a iei româneşti“. Lângă Suceava, nişte bucovineni au făcut de râs „reinterpretarea“ portului popular.

La Schitul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Dragomirna se ajunge după o călătorie de zece minute prin pădure. Într-un luminiş verde, între copaci seculari, sute de oameni ascultă slujba ţinută într-un foişor. La hramul noii mânăstiri din pădure, o minune din lemn masiv, bucovinenii au venit cu copiii şi cu hainele bune. Nu vii la hram oricum, sărbătoarea o cinsteşti. Copiii, cu feţe ca decupate din albumele şi pliantele care te îmbie să mergi în Bucovina, bucălaţi şi blonzi, cu ochi verzi zâmbitori, au adus poienii veselie şi viaţă. Slujba ţinută-n foişor lasă, mai mult decât într-o biserică, posibilitatea de a-i măsura din cap până-n picioare pe credincioşii prezenţi. „Ai venit în blugi şi-n tricou mă? Ţi-ai vândut brâul, cămeşa? Aşa sărac ai ajuns pe criza asta?“, se-aude scurt, pe sub copaci, un dialog între doi suceveni.

Era o glumă, dar una din care se ghiceşte în ce consta, de fapt, frumuseţea poienii în care câteva sute de oameni ascultau slujba. Familii întregi veniseră în costume populare. Şi nimic nu părea mai normal decât femeile îmbrăcate în cămăşi albe (da, chiar ia în original, „nereinterpretată“) cu râuiri de ornamente în culori vii, cu fuste negre de lână, cu celebra traistă atârnată pe umăr. Bărbaţii îşi purtau cu mândrie brâul lat sau chimirul brodat cu mărgele, dar la fel de mândri erau şi de copiii pe care-I ţineau în braţe.

Sigur că poiana din Dragomirna nu era rodul unei campanii a celebrităţi