Descinderea în forţă de la liceul Bolintineanu şi evenimentele ce i-au urmat reprezintă un caz de haos instituţional pentru care a plătit un singur om, cel care şi-a asumat responsabilitatea comunicării. Purtătorul de cuvânt de la Poliţia Capitalei este suspendat din funcţie pentru transparenţă, în timp ce actele care stau la originea acestui eveniment sunt ţinute secrete la Ministerul de Interne şi la Parchet.
Era nevoie de un ţap ispăşitor pentru a proteja şefii mai mari. A fost găsit în persoana unui ofiţer tânăr care a încercat să explice celor implicaţi şi publicului ce se întâmplă, într-o situaţie cât se poate de neclară procedural în care şefii lui au ales să se ascundă. Sacrificarea lui este însă un exemplu pentru cei care mai vor să-şi facă meseria onest şi confirmă vechiul proverb cu tăcerea e de aur.
Un stat de drept este aşa nu doar pentru că aplică legea ci şi pentru cum o aplică. Respectarea procedurilor este importantă chiar şi într-un caz de corupţie pentru că mijloace ilegale sau folosite abuziv pot compormite scopul. Pentru că au aruncat îndoiala asupra întregului demers legitim de la liceul Bolintineanu este obligatoriu să plătească fie ministrul Administraţiei şi Internelor, fie şeful Parchetului Capitalei, în funcţie de rezultatele anchetelor interne.
Iar dacă elevii nu erau doar martori, ci suspecţi pentru care au fost emise legal mandate de aducere, atunci Victor Ponta cel care a oprit prin declaraţia sa întreaga procedură, este obligat să dea explicaţii. Şi dacă oficialii vor încerca să tragă preşul peste mizeria de la Bolintineanu, prin sacrificarea unui purtător de cuvânt, mai devreme sau mai târziu acest caz neclar tot se va întoarce împotriva lor. Politicienii mizează prea mult pe teza că oamenii uită repede deşi o istorie întreagă dovedeşte că, în momente cheie, ei îşi amintesc ceea ce a fost uitat.
Deznodământul c
